Page 3 - 1933-10
P. 3

Chivotul Domnului Alexandru Lăpuşneanu dcla Mânistirea Dochiariu (cu vulturul, stema şi Iu- flv)
                                                      *


             URME ROMÂNEŞTI LA MUNTELE ATHOS


             Dc  timpuriu  Muntele  Athos  a  pătruns  în  viaţa   viei,  a  fost  un  mare  binefăcător  al  acestei  şi  altor
           mea.  Tata  îl  vizita  deseori  şi  aducea  cu  sineşi,   mănăstiri... ».
           pe  lângă  poveşti  minunate,  şi  o  seamă  de  obiecte   Acum  împrejurările  mă  poartă  iarăşi  către  Mun­
           sfinţite  ale  călugărilor.  Intr’un  rând  spunea  cum,   tele  Sfânt.  Debarc  la  Dafni,  coasta  portului  veşt-
           fiind  greu  bolnav  şi  împărtăşindu-şi  temerile  unui   mântat  în  lauri,  trec  potecile  însemnate  cu  simple
           monah:  «Părinte,  aici  o  să-mi  cadă  oasele»;   cruci  de  lemn,  colind  pe  rând  mănăstirile,  mă
           acesta  i-a  răspuns  în  chip  de  mângâiere:  «  Apoi,   bucur  de  ospeţia  lor,  grăiesc  unuia  şi  altuia  din
           fiule,  de-ai  avea  norocul  să  mori  la  Athos,  te-ai   călugări;  încât  la  urmă,  când  stau  şi  caut  să-mi
           duce  deadreptul  în  paradis  *.  Şi  a  vroit  destinul   rânduesc  impresiile,  de  cari  sunt  copleşit,  nu  ştiu
           să-şi  mântuie  tocmai  acolo  zilele.  Chemat  de   cum  şi  de  unde  să  încep  şi  să  purced  înainte.
           vestea  neaşteptată,  am  urcat  până  la  mănăstirea   Că  mi-a  spus  cineva:  «Uită-te  la  călugări!  îşi
           Hiliandar,  unde  l-au  înmormântat.  Dar  atunci   lasă  mamă,  tată,  şi  vin  aici  de  se  îngraşă  pentru
           eram  de  vârstă  fragedă  şi  nu  bănuiam  încă  rostul   sufletele  lor»;  că  mulţi  din  ei  zac  afundaţi  în
           înseninat  al  Muntelui  Athos  în  trecutul  româ­  amorţeală  obscurantistă;  că,  slăbindu-se  credinţa,
           nesc.  Mai  târziu  am  aflat  şi  am  scris  într’o  carte   ortodoxismul  a  încremenit  subt  tipicul  formelor
           englezească:                                    seci  şi  superstiţioase;  că  in  umbra  chiliilor  s’au
             «Cetind  orice  descriere  a  Muntelui  Athos  —   încuibat  patimi  urâcioase  —  la  ce  aş  mai  stărui  ?
           ca,  spre  pildă,  Mănăstiri  în  Levant  al  lui  Robert   Eu  am  venit  să  cercetez  bogăţia  daniilor  voevo-
           Curzon  —  eşti  izbit  de  repeţitele  referinţi:  «  Acest   dale,  să  gust  frumuseţile  naturii  şi  să  mă  încânt
           lăcaş  a  fost  darul  Neagului,  Voevodul  Valahiei»;   de  naivitatea  legendelor  cu  miracole.  însăşi  Fe­
           «  Mănăstirea  a  fost  reclădită  de  Ştefan,  Voevodul   cioara  Maria  s'a  fost  abătut  cândva  la  Muntele
           Moldaviei  *;  sau  «Alexandru,  Voevodul  Molda-  Athos, luându-1 subt inalta-i ocrotire. De aceea

                                                            BWtfera ».tonWpfu!uf Dw»
                                                            SALA DE LECTURA
   1   2   3   4   5   6   7   8