Page 34 - 1933-10

Casa de astlzi dcla Vicires:i

C A S A V Ă C Â R E Ş T I L O R

Dintre toate locurile unde au vieţuit poeţi, atâţia Turci câte zile are anul, ceea ce i-a îngăduit
Văcăreştii din Dâmboviţa duc mai mult cu ei să-şi închine sabia la toţi sfinţii calendarului. Alji
semnul unei ursite şi vraja unei amintiri. doi au pierit mucenici pentru credinţă şi ţară la
Familia din care scobor eu a fost familia inte­ Constantinopol, Neagoe cel dintâi, iar Ienache
lectuală cu deosebire a României de odinioară. Văcărescu in acelaş timp cu ruda şi prietenul lui,
Veac de veac, Văcăreştii şi-au trecut unul altuia Constantin Brâncoveanu.
făclia unei minunate culturi şi a unei neobosite Enăchiţă Văcărescu duce bătălii crâncene împo­
râvne pentru treburile sufletului. Ei înălţau ca o triva jugului Fanarioţilor. E un naţionalist dintre cei
cetate în paşii domnitorilor fanarioţi, făloşi de pre­ mai neincovoiaţi. Bunicul meu lancu Văcărescu era
gătirea minţii lor, dovada lucrătoare şi vie a pu­ un mădular vorbăreţ şi sgomotos al Divanurilor
terii unei gândin care, la aceşti boieri băştinaşi din ad-hoc. Marea prietenie care lega pe Eliade Rădu-
moşi strămoşi şi iubitori de ţară cu aprindere, lescu de bunicul meu, pentru care avea o evlavie
mărturisea tăria neînfrântă a rasei faţă de străinul înduioşată şi o recunoştinţă nemărginită, a sfârşit
duşman. Rar să se mai găsească o privelişte care rău, datorită vestitei certe zise a lui u scurt. Cu
să răspundă in aceeaş măsură ca Văcăreştii la hohote de plâns cerea Eliade Rădulescu, îmi po­
chemarea între noi a acestor feţe înalte. Ele gătesc vestea tata, să se împace cu lancu Văcărescu.
zarea literaturii şi a istoriei cu o gingăşie tot aşa Dar în ce priveşte cumplita vocală, aşijderea ca­
de sigură ca şi coastele îmbrăcate în lumină şi prelor lui La Fontaine, niciunul nici celălalt nu se
decorul cu linii virgiliene în care s'au scurs un învoiră să dea înapoi. U rămase scurt pentru unul
mare număr din zilele lor. şi lung pentru celălalt. Bunicul meu răgea de furie.
Ciudată soartă soarta Văcăreştilor, necontenit Eliade făcea gură. La moartea lui lancu Văcă­
in furtună, pe câmpurile de luptă sau aiurea! rescu, Eliade Rădulescu a rostit în genunchi înain­
Pătraşcu e ştiut că a omorit în nenumărate ciocniri tea sicriului o cuvântare de îngropăciune în felul