Page 35 - 1933-10

ELENA VACARESCU: CASA VACAREŞTILOR 605

lui Bossuet, care rămâne una din capodoperele boinic aidoma unei Valkirii, îndărătul nostru se
literaturii noastre. încovoaie arcurile care duc la bolţile tainice ale
Lirismul e bătăios şi făptuitor prin definiţie. unei săli .mari îngropate. Ceva mai departe, la
Poetul nu e liniştit şi visător decât în timpul ac­ capătul unor alei mărginite de flori şi de copaci,
tului concret al compoziţiei. Dar înainte şi după!... pnntre ramuri care caută să o ascundă privirii,
Prietena mea, contesa de Noailles, era cu totul de se deschide o poartă de triumf, care arată steme
pe jumătate măcinate şi un brâu în culoarea tran­
dafirului şi a cenuşei. Să facem calea întoarsă şi să
dăm la o parte crăcile...
O vale pe care o urmează cu credinţă un râu,
în care se răsfrâng anini şi sălcii, ajunge la nişte
pădurici împrăştiate; fiecare parcă îşi are locul
hotărît în văzduhul mirat. In depărtare se deose­
beşte îndoitura albăstrie a Carpaţilor. Pe cei dintâi
contraforţi ai lor se zăreşte biserica Mânstirii Dealu­
lui. Mai jos scânteiază nişte cupole. Eă Târgoviştea,
oraşul Voevozilor de odinioară. Un parc vechiu
împresoară casa de astăzi a Văcăreştilor, care a

Domnişoara Elena Văcircscu la masa de lucru

această părere şi o întrupa ca o pildă. De aceea a
fost atât de izbită de observaţia făcută de d-1
N. Iorga, că o parte din inspiraţie îi venea de la
Văcăreşti, de-al căror sânge avea în vine. Atunci
a scris şi mi-a închinat bucata ei, «Străbunii »,
alcătuită anume pentru ţara noastră.
Dulci trebuia să le fie acestor Văcăreşti frămân­
taţi şi frământători, cari stârneau idei şi mişcări,
iar prin marea cultură generală mergeau înaintea
vremii lor, dulci trebuia să le fie ceasurile petrecute Domnişoara Elena VJcirescu şi sora sa d-na Caribol
în faţa zâmbetului liniştit al acestei văi, care se pe banca dela Vicireşti
umflă pe-alocuri ca un sân frumos ridicat de un
suspin! Cadrul de idilă se întregeşte aici cu istorie. fost clădită de tatăl meu, Iancu Văcărescu. Dela
In timp ce ochiul aleargă peste livezile de pruni plecarea lui dintre noi, îngrijirile stăruitoare ale
suitoare şi câmpurile de porumb despletit şi răz­ sorii şi cumnatului meu, colonelul M. Caribol,