Page 36 - 1933-10

6o6 D O A B E D E G R Â U

au ştiut să păstreze acestui minunat parc trăsă­ secolele s’au silit s’o scufunde sub pământ, mai
turile lui romantice. El a fost desenat de un gră­ vorbeşte între noi de luxul şi măreţia castelului.
dinar al Regelui Carol I, pe care Suveranul a Picioare uriaşe de zidărie sprijină bolţile păstrate
binevoit să-l împrumute în acest scop. Era fostul până la noi într'o stare desăvârşită. S’ar putea
grădinar în Mexic al împăratului Maximilian şi face prinsoare că Petru Cercel şi-a sunat în această
a fost de faţă la împuşcarea nefericitului cap în­ sală, despre care ţăranii noştri povestesc atâtea
coronat. legende, vestita lui sculă dela ureche. Poate că,
întâi veniţi la noi din neamul lor. Cavalerii fran­
cezi trimişi în Polonia de Caterina de Medicis şi
cari au strălucit la Curtea lui Henric al III-lea,
s'au abătut pe-aici din Târgovişte sau au poposit,
în drum spre ea.
Ceea ce ne priveşte însă de aproape sunt poeţii.
Câţi nu trec prin Văcăreşti, dela Cârlova, mort
tânăr, la Grigore Alexandrescu şi Eliade Rădu-
lescu, ca să încheiem cu G. Creţianu. Acesta din
urmă trăia zile pline de încântare cu ochii la pri­
veliştea atât de românească aşternută la poalele

Capela Vicâreştiior pc locul vechei biserici dela 1584

Astăzi, când suntem martori la cultul mişcător
şi luminat pe care învăţaţii şi tinerimea noastră îl
închină reînvierii trecutului, Văcăreştii mi se pare
că trebue să-i atragă puternic. Acest castel, ale
cărui ruine le vedem dăinuind sub desişuri de
verdeaţă, venea din 1584. El a fost zidit sub domnia
lui Petru Cercel in acelaş timp cu biserica, pe care
a urmat-o în secolul al XVIII-lea o a doua şi mai
târziu o a treia. Ea se află pe locul unde se ridica
altarul celorlalte două locaşuri sfinte. Văcărescul, Pisania
întâiul ziditor în aceste locuri, se numea Pătraşcu.
El era finul lui Pătraşcu Voevod şi chipul lui de dealurilor noastre. Grigore Alexandrescu şi Eliade
războinic svăpăiat stătea pe zidurile Mitropoliei Rădulescu au fost prietenii însufleţiţi şi mesenii
din Târgovişte, al cărei ctitor a fost. credincioşi ai bunicului meu Iancu Văcărescu, zis
Dar să ne întoarcem la Văcăreşti şi la vedeniile pe vremea lui «Părintele poeziei române *. La
pe care ni le recheamă. O strălucită sală, pe care Văcăreşti a scris el poema vestită, ajunsă clasică,