Page 41 - 1933-10

ELENA VĂCĂRESCU: CASA VACAREŞTILOR 6ii

«Să nu ne înşelăm însă a crede că numai prin reşti veşmintele scânteetoare şi măreţe ca şi visu­
nimeritele lor imitaţiuni de limba şi formele antice rile Jui. La fel cu noi, el vedea păşunile înzăpezite
Văcăreştii au câştigat un titlu nepieritor de onoare de turme de oi, izvorul repede, câmpiile pline de
în literele româneşti; spirite cultivate şi hrănite pace, poleiala mişcătoare a lanurilor de grâu. La
cu studii adânci şi serioase ei avură însă inimi cu fel cu noi, el asculta pe cioban plimbându-şi cân­
totul române; inspiraţiunile lor sunt mai totdeauna tecul fluierului din văi pe coaste, pe femeile cu
curat naţionale. Muza lor spicuia pe câmpiile ţârii lungi cosiţe sub maramele de coloarea chihliba-
şi limba română, în copilăreasca ei frăgezime, le rului depănând mai departe, pe când îşi înnăl-
vărsa în veci cu îmbelşugare, comorile graţiilor besc pânzele la gârlă, veşnica doină a neamului,
sale.. pe care nimic n'o poate sfărâma.
Unui cântec popular îi şi datorează Enăchiţă Umbre învăpăiate, fiţi iertătoare, căci, umilă şi
Văcărescu fermecătoarea: «Amărîtă turturea*, scrisă tremurătoare înaintea voastră, urmaşa care v’a
cu prilejul morţii uneia din soţiile lui. El s'a căsă­ înşelat dorinţele a scos din inimile acestor ciobani
torit de trei ori, ceea ce nu l-a împiedecat să fie şi femei, pe Rapsodul Dâmboviţei, care, ea o ştie,
la fiecare din văduviile lui, un văduv desăvârşit şi va trăi atât cât lirismul şi frumuseţea, adică veşnic.
deopotrivă de nemângâiat.
Enăchiţă Văcărescu, boier puternic şi bogat, cu ELENA VĂCĂRESCU
sufletul nuanţat, cu darul de vorbă ademenitor şi din limba francezi
subţire, îşi purta dealungul coastelor dela Văcă­ de Emanoil Bucuţa