Page 49 - 1933-10

IOSIF NYIRfi: IN JUGUL DOMNULUI 619

însemnă o cruce, ca ce vom binecuvânta să fie Cu puterea de deslegare se îndeplinise tot ce
binecuvântat şi ce vom sfinţi să fie sfinţit. Dumnezeu a putut da din al său, omului.
Mă îndoiam, dacă mâinile acestea sunt ale mele. După conferirea tainei grele de nepurtat, era
Când le închidea episcopul, părea că închide o numai o uşurare depunerea votului de ascultare
carte şi un preot le ştergea cu giulgiu curat... şi primirea pe obraz a sărutului Păstorului celui
Sublima dramă ajunse la un nou capitol. Epis­ mare.
copul ne întinse un potir plin cu vin, cu apă şi Eram obosiţi de moarte, când răsună binecu­
ţinând discul între degetele sfinţite, l-am atins, vântarea de încheiere aşa de minunată:
ca să primim cealaltă putere mare a harului dum- « Coboară-se asupra voastră binecuvântarea lui
nezeesc: puterea prefacerii pâinii şi vinului de Dumnezeu, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh,
jertfă în trupul şi sângele lui Cristos, cea mai mare ca binecuvântaţi să fiţi în cinul preoţesc *.
jertfă necruntă a istoriei universale pentru vii şi Simt că nu mai pot îndura nimic. Stau sau
pentru morţi... umblu, privesc, tac sau făptuicsc, orice fac, nu
Am continuat apoi sfânta liturghie împreună cu mai fac eu, nu mai sunt eu. Din oglinda apei alt
episcopul, care din nou ne-a pus mâinile pe cap, obraz priveşte. îmi spun numele, dar îmi sună
zicând: străin. Mă opresc o clipă în poarta catedralei antice.
— Primeşte Sfântul Duh! Căruia îi vei ierta E ameazi. Soarele se cufundă în azur, pământul
păcatele vor fi iertate, căruia i le vei ţinea, vor fi îşi ascunde faţa în propria sa umbră. Simt cum
ţinute...». durerea şi fericirea se îmbrăţişează în sufletul meu...

V
După hirotonire, episcopul ne-a poftit la masă. presupună episcopul că am avea aplecări suspecte.
Se uita cu senină bunăvoinţă la colegii mei, cari Toţi eram stingheriţi şi neajutoraţi. Cei mai mulţi
îşi purtau nasul pe sus. Stătea în fruntea mesei, ieşirăm din mici cătune de săcui, unde şi azi se
în haina cu nasturi de mătase, ca un diplomat al crede că Isus era plugar, ca şi ei, şi că viaţa e aşa
celeilalte lumi, şi râdea bucuros de observaţia pre- de plină de necazuri ca liturghierul de litere roşii.
positului făcută unui neofit, care în zăpăceala lui Câte unuia îi străluciau ochii aşa de înflăcărat, ca
îi luase locul la masă: şiţcând cu privirea ar fi vrut să aprindă lumea
— Aşteaptă niţel, după acest loc, fătul meu, asta păcătoasă. In taină credeau că astfel vor ajunge
măcar până mor. Aşa înaintări n’am mai văzut în capelani la oraşe, la Cluj, Târgu-Mureş sau Braşov.
ierarhie. Nu-i o jumătate de ceas decând l-au Unul ştia că chiar după amiazi episcopul va lua
preoţit, şi vrea să fie dintr’odată preposit. hotărîri.
Ne aşezarăm râzând la masă. Servitori eleganţi Dela cel mai apropiat episcopul se interesa de
purtau farfuriile şi ne şopteau in taină să nu ne întâia liturghie.
fie ruşine să luăm mult din mâncări. Marea stră­ — Unde vei sluji întâia liturghie, fiule?
lucire, argintăria şi pompa cea mare ne făcu, e Cu vicleană cucernicie răspunse confratele:
drept, cam stângaci, aşa că unuia i s’a întâmplat — Aid în biserica călugăriţelor, Preagraţioase
să bea apa din vasul de spălat fructele.. Vin greu părinte. Domnul preposit a binevoit graţios să-mi
din Coasta trandafirilor scânteia în pahare, dar fie manuductor.
nu cutezam să ne atingem de ele, ca nu cumva să Episcopul, ca şi prepositul, au înţeles şiretenia.