Page 5 - 1933-10
P. 5
MARCU BEZA: URME ROMÂNEŞTI LA MUNTELE ATHOS 579
timp de treizeci şi şeapte ani, din 1081 până la rilor in mănăstiri şi le duceau brânzeturi, lapte
11 18* Vlahii Cuţovlahi, păstori de oi şi capre, şi lână, şi le frământau pâinea la zile de praznic.
înaintând au pătruns în Athos, după ştiinţa însă Iar cele săvârşite de ei ruşinos este a le spune
a egumenului Lavrei, cum se va spune mai târziu. şi a le auzi.
Şi cu turmele au pătruns şi femei în arătare băr Numaicât doritorii de asemenea lucruri, po-
bătească; şi mult desfrâu şi spurcăciuni au să căindu-se, şi-au îndreptat greşelile; căci mârşavii.
vârşit, mânându-şi turmele în haine de bărbaţi,
încât monahii Athosului s’au întors către împă
ratul Alexie, şi-au fost îndată izgoniţi. Insă, dupăce
s'au dus vitele şi Vlahii din Athos, în loc să mulţu
mească lui Dumnezeu monahii, că a ridicat mare
pierzanie şi urgie, de s’a curăţit Muntele, in care
ne-a învrednicit să trăim, ba mai de grabă plân
geau nesăbuiţii. Şi era mare jelanie în Athos; şi,
pe când fugarii Eghipetului simţiau lipsa cărnii,
peştelui şi altora, monahii râvniau după strică
ciunea Vlahilor, amintindu-şi de laptele, brânza,
lâna, petrecerile şi schimburile negustoreşti ce
făceau împreună, şi de beţiile cari mai pe urmă
Hrisovul lui Alexandru cel Bun din 1429 (mânistirea
Zografu)
caşi virtuoşii călugări, aflând de relele acestea,
le-au spus tare, şi patriarhului încă le-au scris,
cum că Vlahii au femei păscătoare de turme. Ci
de plecarea Vlahilor, mai mult a călugărilor, să
povestim, căci, găsind necuratul uneltele răutăţii,
a insuflat monahilor drept pricină oarecum bine
cuvântată porunca patriarhului de a sta Vlahii
în Athos. Şi acum izgonindu-se, călugării se fă
Pagini din manuscrisul pentru Vlahi (secolul XIV,
minâstirea Iviru) ceau vinovaţi către sufletele lor după moarte. Şi,
auzind acest cuvânt, mulţi din ei s’au tulburat
foarte — monahi şi pustnici, cari timp de cinci
sau arătat. Că intrase diavolul în sufletele Vla zeci ori şeaizeci de ani se luptaseră cu diavolul
hilor, de-şi ţineau femeile in podoabe bărbăteşti şi din chilii nu clintiseră, acum eşiau plângând
ca ciobani şi păşteau turmele şi slujiau călugă în chip nerod, zicându-şi unii altora, că de azi
