Page 54 - 1933-10

6 2 4 B O A B E D E G R Â U

Minister, care să Ie reglementeze prmtr'un serviciu oarecare. propus. Nimeni cred că nu se mai gândeşte astăzi, in tabăra,
Cultura şi răspândirea ei se fac prin personalităţi creatoare să-i zicem, a Statului, la o asemenea erezie. Noţiunea s’a
limpezit deplin de douăzeci de ani încoace, atât la noi, dar
mai ales in ţările vecine unde rosturile iniţiativelor particulare
şi ale autorităţilor Statului sau comunelor s’au delimitat,
fără putinţă de controversă, atât printr’o activitate dintre
cele mai rodnice, cât şi deadreptul, prin legislaţie. Nicăieri
nu i-a trecut cuiva prin minte să încătuşeze iniţiativa liberă.
Pusă astfel, discuţia e fără obiect.
Cât de mult atrage insă problema s’a dovedit, intâiu, prin
trecerea in ordinea de zi a adunării braşovene şi, apoi.
In deosebi, prin partea luată la cercetarea ei. In fruntea
vorbitorilor s’a aşezat insuş d-1 N. Iorga, venit anume pentru
această lăture a programului, atât in marele său nume cât
şi ca preşedinte al Ligii pentru unitatea culturală a tuturor
Românilor. Uniunea Fundaţiilor Culturale Regale a oferit
de asemenea o colaborare care nu poate fi decât dorită şi
mănoasă. Astra basarabeană, Societatea pentru cultură din
Cernăuţi, Casele Naţionale, ca să înşir numai societăţile cele
mai mari, şi-au spus deopotrivă cuvântul şi au lăsat să se
vadă posibilităţi neaşteptate. Materialul de fapte a fost răs­
colit şi luminat in toate felurile. Nu mai rămâne decât de
luat o botărire şi, pentru ea, un teren neutru de întâlnire.
Rostul Şutului s’a cristalizat dela sine. El poate să se des­
prindă din rândul celorlalţi şi să facă pasul înainte, pentru
care e menit.
Din tot ce a împresurat ca o aureolă zilele braşovene pot
să las deoparte şi conferinţa atât de plină de învăţăminte, a
d-lui Sabin Mănuilă, şi Craiu Nou al lui Ciprian Porum-
bescu, bucovineanul aciuat acum cincizeci de ani ca profesor
sub Tâmpa, şi concertul, şi manifestarea sportivă, şi expoziţia
istorică, şi plimbarea in Poiană, ca să mă opresc la miezul şi fala
oricărei adunări generale: conductul etnografic. N*am văzut încă
niciodată atâta măreţie, in tâetura pietroasă a bărbaţilor, cre­
scuţi parcă pe caii lor ca nişte centauri carpatici, sau in frumu­
seţea cărnoasă a femeilor, in revărsarea de haine scumpe şi de
In faţa Lojei Regale mândrie bârsană, ca într’o vedenie flamandă de belşug şi de
şi prin societăţi, alcătuite din oameni în­
chinaţi acestui ideal. întrebarea cea nouă
este, cum se poate ajunge la o con­
lucrare a tuturor puterilor care se gă­
sesc alături in câmpul cultural ? Unele
păreri au mers până la înlăturarea ori­
cărui amestec al Statului, ceeace e de două
ori cu neputinţă: intâiu, in fapt, pen-
trucă Statul s'a ivit şi el de multă vreme,
ca un lucrător, împreună cu alţii, şi cu
multe aşezăminte de înaintarea culturii,
atât în formele înalte, cât şi in formele
populare; şi apoi, in drept, pentrucă el
nu poate fi silit să rămână străin de una
din îndeletnicirile care trebue să-i fie
mai scumpe, de vreme ce priveşte atât
de aproape rosturile naţiunii. Neînţele­
gerea trebue să fie, de zecea, mai mult de
termeni. Participarea se priveşte ca un
intervenţionism imperativ, ceeace ar
fi o greşală şi ar merge împotriva scopului • Junii»