Page 55 - 1933-10

C R O N I C A 6 a ?

Istoria îşi deschide in aceste colecţii mai mult de miniaturi sonoritate stranie. D-l Andrei Littecky ne plimbă prin regiune
şi de discreţie, una din cimiruţele ei neaşteptate. La fiecare şi nero arată intuitiv, cu ochii coloraţi ai pictorului.
pas apar în chipul impăr ţi'or şi voevozilor turnaţi in arami, Pictura rămâne In mare parte documentari, cu o aşezare
argint sau aur, marile vremi, care se refac pe neaşteptate, şi cu o lumină care se mişcă intre decorativ şi grafic. Desenul
din alte elemente decât din manuscrise sau inscripţii. Uneori e tăios ca un decupaj, iar culoarea e concentrată şi în fâşii
casmaua descopere, ca în biserica Domnească dela Argeş simple, fără fierberea nuanţelor şi a descompunerilor. Câte
sau in alte locuri fericite, nu numai binuţii mărunţi pentru un flăcău, cu mult alb peste care trece ca un cuţit baera unei
lupele numismaţilor, ci comori întregi de cingitori şi de trăistuţe, cu roşu aprins şi cu jocul pestriţ de aripă de fluture,
podoabe, care dau un nou inţeles trecutului nostru. Cu mi­ se ridică intre vederi şi grupuri de oameni şi ridică încet,
nunea lor de aur şi de nestimate înainte, istoricii se aşează ca pe umeri, o întreagă lume de ţară depănată şi vânoasă.
la mesele de studiu şi scriu altminteri întregi capitole care Apoi sunt colţuri de târguleţ, cu câte o casă galbenă ca lâmâia,
păreau pentru totdeauna statornicite. legănată parcă de faţada ei barocă. Vreo casă de sat in verdeaţă
Congresul, care s*a ţinut patru zile încheiate in sala de
conferinţe alăturată şi părea ci e chiar glasul expoziţiei
vecine, a dat la iveală existenţa unor însemnate probleme
şi a unei legiuni de învăţaţi gata si le deslege. Am ascultat
cel puţin douăzeci de comunicări, din care niciuna n’a fest
zadarnică. Oamenii de ştiinţă străini, atât In fiinţă, cit şi
prin delegaţie, tnmiţându-şi numai comunicarea scrisă, au
cinstit această intâe manifestaţie numismatică românească.
Ministerul Instrucţiei a putut cu acest prilej să îmbogăţească
Muzeul de antichităţi din Bucureşti şi Expoziţia, care îl va
arăta publicului intre colecţiile lui, cu Tezaurul Scit de la
Craiova, plecat in timpul războiului dela noi şi întors acum
de Ia Berlin prin tratative duse de d. Tzigara Samurcaş. Sunt
poate piesele de harnaşament ale unui cal trac, făcute din
argint aurit, cu capete de bou şi de smeu, care au pornit de
departe ca să poposească in aceste zile poleite de toamnă pe
malurile Dunărei unde au fost turnate şi bătute de ciocănaşele
meştere ale aurfăurarilor.

EXPOZIŢII DE ARTĂ. — Două săli adună astăzi viaţa
de arti plastică a Bucureştiului. Una trăeşte dintr'o veche
faimă şi trebue să dea îndărăt pas cu pas, in faţa unei fericite
concurenţe. E vorba de Ateneul Român şi de adevăratul vad
de expoziţii pe care ajunsese să-l înfăţişeze. Cealaltă e Fun­
daţia Dalles. Academia Români, care stă la îndoială să-şi
dea o secţie artistică pe lângă cele trei in fiinţă, istorică, lite­
rară şi ştiinţifică, adăposteşte şi deschide drum astăzi anei
noui. Intr'o aripă se perindă pictura şi sculptura, iar in cea­
laltă, Bach, Haydn şi toată viaţa muzicală modernă. Enescu,
e adevărat, cu luptă, dar a pătruns. Aşteaptă Brâncuş, Petraţcu, Invitaţia Expoziţiei Kraus—Littecky
Pallady. Nu se poate ca in cele din urmă Academia Română
să nu afle, cel puţin prin mijlocirea Fundaţiei Dalles, că există râde subt ploaia, cu ştiinţă gradată, de soare şi de umbră,
o creaţie anistică română, tot aşa, dacă nu mai puternică ca o vedenie vărgată şi râzătoare, a verii. Nişte femei s'au
decât cea literară, şi că se cuvine să găsească aceeaş înaltă oprit in uliţă şi stau la sfat pe un fund de case pe care soarele
recunoaştere. Ea a luat o cale mai lungă, dar mai sigură a îşi taie mari figuri geometrice de lumină şi de întuneric. Pe­
schimbării statutelor şi conformaţiei, la care până acum a rechea aceasta femenină, cu un mădular al ei văzut din profil
ţinut cu dinţii, cu dinţi de cincizeci de ani. şi cu un colţ al catrinţei ridicat in brâu, iar cu celălalt mădular
întâia expoziţie de pictură de anul acesta a Bucureştiului văzut din spate, e mai mult un grup etnografic decât un grup
a fost a unor oaspeţi, Elena Kraus şi Andrei Littecky, soţ şi cromatic. Pc-alocuri se arată priveliştea curată, cu linia ondu­
soţie din şcoala dela Baia Mare. Cu unele bucăţi, ei ar fi intrat lată şi cu crestele mai mult dulci pe marginea cerului albit
foarte bine In Salonul Oficial dela primăvară, care vrea să de sclipirile zilei şi de depărtare. Ţara Oaşului se deschide
organizeze o secţie a peisajului românesc. Peisajul Littecky înaintea noastră, fără mijlocitor, in toată taina ei de pământ
vine mai ales din Ţara Oaşului, provincie geografică aşezată Ia o parte de şivoiul marilor treceri de lume. Din toate părţile
aproape in caturi, intre Baia Mare şi Maramureş. Lumea se ridică o mireasmă de primitivism, din care se cristalizează
veche de-acolo, cei vreo 50.000 de oameni trăind destul de pe neaşteptate făpturi şi colţuri de viaţă, ca o adeverire. Paleta
îngrădiţi, au dat naştere la culegeri şi studii filologice, care ar fi trebuit să fie mai mlădioasă şi mai adâncă; ea se
ne-au făcut de multă vreme aproape familiar acest nume cu mărgineşte să fie corectă şi informativă. îndemânarea dove­