Page 59 - 1933-10

C R O N I C A 6 3 1

Kipling nu e inşi astizi numai un romancier al amintirii tinereţei şi popoarele anglo-saxone ca şi comunitâţile elene,
pentru cineva care se gisea în întâia tinereţe acum douâzeci o societate care are cultul primăverii vieţii. E destul să aduc
>1 cinci de ani, ci începe si fie viu pentru cititorul român aminte că de-aici ne vin toate sporturile, care sunt in întâiul
prin traduceri neaşteptat de bune, apirute deodată. Anul acesta rând dovada iubirii corpului omenesc şi a păstrării lui mlădios
se poate socoti un adevărat an al lui Kipling. începutul îl şi tânăr, pentru o desvoltare armonică a facultăţilor omeneşti,
făceau paginile strălucite din Cartea Junglei, ieşite ca un fel idealul cel mai caracteristic elenic. De-aici ne vin cercetaşii,
de fragment de probi in « Viaţa românească *, din condeiul dc-aici asociaţia creştină a tinerilor şi a tinerelor, cu milioane
d-lui Niculae Russu. Ele redau destul de bine atât lumea de membri răspândiţi pe tot globul. Zeci şi sute de alte socie­
aparte, cu ştergerea hotarelor dintre viaţa oamenilor şi a ani­ tăţi s'au alcătuit apoi după chipul şi asemănarea lor şi mul­
malelor care-i înconjură, ca si-i ajute sau ca si-i vatime, cât şi ţumită răsunetului pe care ele l-au deşteptat pretutindeni.
stilul, rând pe rând neastâmpărat şi repezit, făcut din fâşii Tineretul, ca o lume aparte, cu trebuinţele lui şi dreptul la
de duioşie şi de umor. Aud ci autorul ar păstra in canoanele o proprie organizare, a fost însă descoperit întâia oară aci,
lui manuscrisul întreg al celor două cir ţi fără asemănare. Ar fi descoperit intr'un mare înţeles etic, fără scopuri imediate şi
tot aşa de păcat ca ele să nu îmbrace veşmântul pentru toţi al practice. Marile curente politice din alte ţări au înţeles să
tiparului, precum e ci traducerea după original a lui Popescu- întrebuinţeze apoi acest adevăr în folos propriu la ele acasă
Telega după Don Quixottele lui Cervantes, doarme de ani de şi astăzi Europa este plină de legiuni de tineri subt steaguri
zile intre zidurile provinciale ale Craiovei. Dacă alţi editori care nu sunt şi nu pot fi ale vârstei lor, dar acesta e un alt
nu indrăsnesc. Fundaţiile Culturale Regale ar avea cel mai fenomen. Fapta culturii anglo-saxone nici nu se micşorează,
frumos cap de serie pentru colecţia lor de traduceri din scrii- nici nu se alterează prin aceasta. Ea se păstrează supraordo­
toni clasici ai lumii. Ascultaţi cât de ispititor şi de veşnic e nată, senină şi de valoare veşnică. Kipling şi opera lui se desfac
preludiul acestei povestiri năzdrăvane din stufărişurile Indiei. din ea ca o apariţie cu totul firească.
Puşi alături, Thomson şi Jack London sunt numai nişte epi­ Ceea ce e ciudat pentru noi e că am putut fi înrâuriţi de
goni animalieri romantici: « Deschideţi urechile şi ascultaţi cu Kipling, înainte să-l cunoaştem. Vorbeam de Cărţile Junglei
băgare de seamă, căci e rândul minunatei povestiri despre şi citam un fragment din povestea mangustei, vrăjmaşa şer­
lupta sângeroasă, întreprinsă şi isprăvită cu bine de către pilor. Numele ei, Rikki-Tikki-Tavi, e şi numele unei lucrări
Rikki-Tikki-Tavi. Dârzi, pasărea croitor, şi Ciuciundra, şoa­ dramatice cu mari însuşiri, a d-nei Zoe Verbiceanu, şi care
recele mox, îi stitură intr’ajutor, insă greul-greului îl duse a dat naştere acum câţiva ani la aprinse discuţii. Abia in vremea
tot numai Rikki-Tikki-Tavi. din urmă Kipling a intrat in literatura română pe căile fireşti
Rikki era o mangustă. Cu blana şi coada stufoasă, mai că ale cunoaşterii de-a-dreptul şi ale traducerilor îngrijite. Două
nu o deosibeai de o pisică, numai că avea un cap de nevă- cărţi, de o putere egală, au ieşit la un scurt răstimp, cea dintâi
sţuici. Ochii şi vârful nasului, pe care veşnic îl mişca adul­ la * Casa Şcoalclor *, « Stalky şi tovarăşii », iar a doua, in edi­
mecând in dreapta şi in stânga, erau trandafirii; pe corp tura * Adevărul *, * Marinarii fără teamă ». Una a fost scrisă
ajungea să se scarpine oriunde ar fi vrut şi se putea servi in 1897 şi cealaltă in 1899. Ne-au trebuit 35 de ani ca să ajun­
de tuspatru picioarele după pofta inimii; coada şi-o putea gem până la textul lor înviorător şi înalt, şi chiar aşa, pe o
înţepeni şi bârliga de parcă ar fi fost o perie de curăţat sticle, cale mai mult de intervenţionism, decât de schimb dela sine intre
iar, când se strecura prin iarba până la genunchi, îşi depăna scrisul a două popoare. Pe « Stalky şi tovarăşii » ni l-a dat
necontenit strigătul războinic: Rikki-tikk-tikki, tikki, tkş»! o mamă şi dragostea pentru propriii copii, care e aşa de uşor
Cu oarecare rotunjiri formale traducerea e vrednică de cea să se răsfrângă asupra tuturor copiilor. Am avut bucuria să
mai mare răspândire. Cărţile Junglei cred că au fost tălmăcite citesc un fragment, încă de anul trecut, adus chiar de tradu­
in toate limbile culte; numai noi am întârziat. Faptul dâ de cătoare, a doua zi după o comunicare Ia Radio în care aminteam
gol două lipsuri, deopotrivă de dureroase: mica noastră cir­ intre cărţile pentru tineret, la locul întâi, această carte, jumă­
culaţie literară, care n’a descoperit pe un scriitor încununat tate hazlie şi jumătate eroică, de întâmplări din viaţa de şcoală en­
cu premiul Nobel încă din 1907, când n’avea nici 42 de ani, gleză. I-am spus tot binele pe care îl puteam spune, despre o
şi puţinul interes faţă de literatura pentru tinerime. Rudyard strădanie atât de preţioasă, cu o formă literară nu totdeauna
Kipling înseamnă cel mai puternic scriitor care a ştiut să dintre cele mai comode. Pentru Kipling, traducătorul e ca un
vorbească, fără nido intenţie didactică, vârstei celei mai gin­ partener prevăzut, intr'un joc in care cel cu iniţiativa a pregătit
gaşe dintre copilărie şi bărbăţie, cetate închisă în care se pre­ tot soiul de greutăţi şi de curse. Dacă se cunoaşte acest amă­
găteşte departe de orice ochiu şi in răspântia tuturor primej­ nunt, traducerea poate mulţumi pe oricine. O mică şi ultimă
diilor, lumea viitoare. Cărţile lui rămân creaţii dc artă, de o poleială de meşter i-ar fi dat şi puţinul care-i mai lipseşte ca să
mare valoare omenească şi potrivite pentru orice cititor, dar se incorporeze in literatura noastră de traduceri cu o valoare
sunt in acelaş timp nişte adevărate opere de educaţie, de depăşind momentul. Iată ca o dovadă începutul, din capitolul
preamărire a camaraderiei, de laudă a voinţei, de iubire a tine- Capcana: « Dealurile din dosul liceului erau acoperite cu un
reţei, de încredere in puterile bune din om, de eroism al vieţii desiş de grozamă. Vara băieţii pătrundeau in desimea stufi-
şi de optimism luptător. Ieşi mai bun şi mai tare dintr’o şurilor ghimpate şi tăind crădle împrejur, făceau un fel de
citire a unei cărţi de Kipling. Anglia şi scriitorul ei imperialist goluri ce le serveau de loc de retragere. In imaginaţia lor
au făcut lumii acest dar, alături de care se pot pune atât de aceste ascunzători aşternute cu frunze uscate, vârfuri de rădă­
puţine, de o însemnătate la fel. Tara era chemată s’o facă. cini şi aşchii, luau importanţa unor palate de feerie tocmai
Toată activitatea şi înţelegerea ei mergeau de secole spre o pentrucă era interzis să şi le clădească şi să le ocupe ». Peste
asemenea creaţie. Anglia e ca vechea Eladâ un pământ al câtva timp canea apărea in editura « Casei Şcoalelor •, care