Page 64 - 1933-10

C R O N I C A 6 3 5

întâiul volum de versuri, iar la 1887 simplele lui poveşti de pe sau maeştrii consacraţi. Petraşcu îşi înşiră desenele lui co­
dealuri, care-i încep faima. Din 1887 până în 1889 călătoreşte lorate. Foarte departe ca linie şi ca tratare, de Steriadi, ele
prin India, China, Japonia şi America şi când ajunge, pe cea­ se mişcă in marginea aceleeaş preocupări, de simplificare
laltă parte a pământului in Anglia, îşi găseşte şi acolo faima umoristică. Sunt bucăţi care râd, aşa cum pictura artistului
făcută. N’avea decât 24 de am şi aducea cu el toată taina nu ne-ar fi lăsat să întrevedem. O trăsătură de omenie în­
vieţii indiene, pe care a aşternut-o in cărţile lui fără pereche, ţelegătoare se amestecă in această desbrăcare de hainele ei
de povestiri sau de versuri. In 1898 face întâia călătorie in de gravitate, a realităţii. Nu ne aflăm aia nici in faţa unui
Africa de Sud, cunoaşte pe Cccil Rhodes şi-şi accentuiază critic, nici a unui sarcastic. Ascuţişul acesta se simte
trăsătura imperialistă. Refăceam din bucăţi această biografie în schimb numai decât la Steriadi. Petraşcu ştie să zâm­
şi carieră de mare scriitor al lumii anglo-saxone, cu o
mare scriitoare a noastră şi, cu toată deosebirea, ii
puneam alături, in calda dragoste către tineret şi înţele­
gerea adâncă pentru el. Scriitorii de acest fel sunt ca
nişte portari cari se pricep să găsească zăvorul de
aur şi să deschidă înaintea ochilor noştri cotropiţi, por­
ţile viitorului.
ŞT. DIMITRESCU.— Salonul Oficial de desen
şi gravură din toamna aceasta are şi o secţie come­
morativă Şt. Dimitrescu. E ceeace putea face mai
frumos pentru pictorul despărţit de artă şi de pământ
înainte de vreme. Dc-atâtea ori pânzele şi desenele
lui au împodobit pereţii sălilor dela Şosea. Expoziţiile
făcute în « Grupul celor 4» îl descopereau de fiecare
dată atent la orice schimbare in sine şi in afară şi
stăpân pe o unealtă sigură şi harnică. Cea din urmă
e din Martie trecut. Nimeni nu s’ar fi gândit, vă-
zându-1 cu surâsul lui bun, amestecat intre tablourile
de puternică factură şi de culori concentrate ale Fun­
daţiei Dalles, ca un autoportret, că peste două luni
aveam să-l pierdem.
Iată-1 de acum, numai in opera lui! Salonul a strâns
pe un perete întreg 43 de foi din ani diferiţi şi tocmai
prin aceasta mai in stare să contureze personalitatea
artistului. Desenul poate fi de atâtea ori numai o pre­
gătire de lucru, fie că trebue să ţie mâna şi ochiul
sprintene ca o solfegierc pentru pianist, fie că înseamnă
întâia schiţă şi o amintire pentru o lucrare viitoare.
Desenul lui Şt. Dimitrescu e mai mult. El trăeşte in
sine, ca un mijloc de prins realitatea mai repede şi
de redare mai spontană şi mai transparentă. Portretele,
momentele de plajă şi de soare, chiar surprinderea
unui peisaj au o siguranţă şi o simplitate, care in
pictură se schimbă in alte însuşiri, dar nu mai apar
cu acccaş convingere şi uşurinţă. Se vor găsi chiar
destui cari, având să aleagă intre un Şt. Dimitrescu
şi celălalt, se vor opri la cel dintâi. In tot cazul, de­ Autoportret de Şt. Dimitrescu
senatorul ni se arată din această expoziţie sumară şi
comemorativă o bine închegată personalitate, omenească şi bească şi se întoarce curând la lucrul de totdeauna,
artistică. Comemorarea e in acelaş timp o autobiografie. care-i e mai scump. Steriadi îşi bate joc şi cade uneori
Salonul se poate mândri cu ea. deadreptul in şarjă. Stărue. Scenele de plajă sunt o do­
Desenul şi gravura de anul acesta, trecute prin sita juriului, vadă. Linia insăş a ajuns la cea mai simplă expresie.
înseamnă nu mai puţin de 428 de bucăţi de judecată. E In cazul lui desenul ne ajută intradevăr să descoperim o
aproape mai mult decât trebuia, pentru ca privitorul să-şi personalitate, pe care altminteri n'ar fi ştiut-o decât cunos­
facă o părere, dintr'o asemenea prezentare antologică, despre cuţii de toată ziua ai pictorului. Paleta lui e numai lumină,
artiştii şi direcţiile de artă care îşi împart această ramură de mai mult, numai explozie de soare, care înseamnă ca im­
artă plastică- presie totală o adorare a naturii lui Dumnezeu şi o tona­
Apar întâi ca nişte stâlpi pe cari se reazimă nu numai litate de nevinovăţie îngerească. Mi-aduc aminte din Bal-
expoziţia, dar toată şcoala de artă românească, maeştri, vechi. cicurde lui de nişte mahoane, văzute de aproape, cu un