Page 26 - 1933-11

668 B O A B E D E G R Â U

pentru şcoli, şi dă ordin directorului Tipografiei rului, cât mai ales de a avea biserica un text corect
Cărţilor Bisericeşti să tipărească Biblia în două superior celui din 1915, de care să se poată servi
formate, mare şi mic. studenţii teologi — în lucrările de exegeză — şi
Mai târziu, prin 1899, Sf. Sinod hotărăşte a se preoţimea ortodoxă în lupta ei pentru stăvilirea
tipări Biblia şi pentru credincioşi. (Şedinţa Sf. sectanţilor religioşi.
Sinod din 19 Mai 1899). Efectul răspândirii Bibliei în popor, prin acti­
Tiparul Bibliei cerea însă fonduri însemnate. vitatea Societăţii biblice britanice, cu osebire în
Tipografia nu le avea. In acea perioadă încetase traducerile fostului ierodiacon Cornilescu, izgonit
şi ajutorul Statului. Pretindea tipografia că se poate din biserica ortodoxă din cauza ideilor sale pro­
susţine singură. Abia în anul 1908 încep a se înscri testante, deci antiortodoxe, este tocmai cel nedorit
în bugetul Casei Bisericii sumele trebuitoare pentru de Biserica noastră ortodoxă.
tipăritul Bibliei. In sfârşit prin 1910 se începe Sectanţii toţi s’au servit şi se servesc de bibliile
britanice, ediţiile Cornilescu, al căror text convine
sectanţilor, de a combate ierarhia şi tainele bisericii
şi de a motiva dreptul fiecărui credincios de a-şi
dobândi mântuirea, singur, în afară şi fără ajutorul
bisericii.
Ierarhia bisericească este chemată azi la o luptă
foarte grea, să repare zăgazurile ortodoxiei, rupte
de inundaţia sectanţilor prin spărturile produse
tocmai de cetirea Bibliei de către popor. A opri
cetirea Bibliei nu mai este posibil. A îndruma
cetirea şi înţelegerea Bibliei prin preoţi, este pro­
blema zilei. Deci noua Biblie şi din acest punct de
vedere nu trebue să-şi întârzieze apariţia. Unul
dintre colaboratorii nouei traduceri, Pr. Grigorie
Pişculescu, care a grăit tare prin presă că se în­
târzie cu hotărîrea unei noui Biblii, este dator să
pună cel dintâiu umărul, ca traducerea Bibliei să
iasă din greutăţi şi să vadă mai de grabă lumina
zilei.
Partea a doua a Bibliei, « Noul Testament », s’a
tipărit mai des. In 1905, avem ediţia primă a Sf.
Sinod. In 1915 apare alt « Nou Testament *, extras
din Biblie. In 1922 se tipăreşte din nou.
Institutul biblic al Bisericii Ortodoxe a tipărit
« Noul Testament », în anul 1927 tot după o tra­
ducere a părintelui Pişculescu. Acest « Nou Testa­
ment » este folosit, sau mai bine zis, ar trebui folosit
ca text în şcolile secundare. Profesorii de religie
sunt datori a folosi acest text şi a evita textele
C. Chiricescu, director al tipografiei (1897—1906) Societăţii biblice britanice.
Ediţia Institutului biblic este tipărită cu mare
tipăritul Bibliei în 10.000 exemplare, format mare. îngrijire. Pregătirea s’a făcut în 1926, când a
In anul 1915 Biblia, ediţia Sf. Sinod, a ieşit de sub început tiparul, şi s’a terminat în 1927 la Tipografia
tipar, fiind ajutată de Stat cu o sumă de peste Cărţilor Bisericeşti.
100.000 lei. Astăzi această ediţie este epuizată Tipografia Cărţilor Bisericeşti a tipărit şi cărţi
complet. Sub tipar se găseşte o nouă ediţie, care de literatură bisericească, reviste, jurnale şi diverse
se pretinde a fi cu mult superioară ediţiei din 1915. imprimate. Intre aceste cărţi remarcăm Condica
Noua Biblie se tipăreşte de Institutul Biblic, la Sfântă, extras din «Biserica Ortodoxă Română»,
Tipografia Cărţilor Bisericeşti, cu o maşină de tipărită sub îngrijirea autorului ei, arhiereul Ghe-
cules, Intertype, după traducerea din original, fă­ nadie Enăceanu, mai târziu episcop la Râmnicu-
cută de 3 colaboratori: P. S. Nicodem, stareţul Vâlcea. S'au scos numai 50 exemplare. Păcat că
mănăstirii Neamţu, cunoscut traducător; P. P. C. în biblioteca Tipografiei nu se mai găseşte nici
C. preoţi Grigorie Pişculescu (Gala Galaction) şi un exemplar. Autorii religioşi găseau aci un tipar
Vasile Radu, profesori la facultatea de teologie din potrivit textelor, căci tipografia era aprovizionată
Chişinău. cu litera ebraică, greacă şi chirilică.
Credem că tipărirea acestei Biblii este o necesitate S’au tipărit aci şi cărţi didactice, nu însă în
a timpului, nu atât pentru a servi ca lectură popo­ măsura în care ar fi trebuit. Tipografia n’a des-