Page 35 - 1933-11
P. 35

IOSIF NYIR0: IN JUGUL DOMNULUI                                 677


           asta?  —  mă  întreb  eu  in  mintea  mea.  Gândesc,   —  Nu sudui! — sar la el.
           orice-ar  fi,  cu  bărbăţie  înainte!  Abia  făcui  trei   —  Eu suduiesc?... se miră curatorul.
           paşi,  tocmai  acolo  unde  cărarea  câmeşte,  iată  un   îmi  pare  bine  că  popa  cel  bătrân  nu  ne  aude.
           urs,  mare  cât  un  june,  se  ridică  în  două  labe  şi   Eram  galben  de  mânie  şi  năcaz.  La  prânz  i-am
           se  dă  la  mine...  Vrea  să  mă  muşte...  I-am  râs   povestit bătrânului păţania.
           în  ochi  şi  zic:  bine  ţi-ai  ales  omu'  —că  şi  eu  am   Mă asculta cu compătimire.
           dinţi,  dar  ce  dinţi,  că  rod  şi  sticlă  cu  ei!...  Da,   —   Nu  trebue  procedat  aşa,  fătul  meu.  Las'că-ţi
           zău,  câtă  minte  am  eu,  o  rod.  Cu  asta,  muş  ur­  arăt  eu  cum.  Am  să  iau  asupra  mea  chestia  oilor
           sul  de  buză...  Ursul  începe  a  mârâi...  Eu  urlu...   furate.  E  bun  poporul  acesta,  numai  trebue  să-l
           Mai  încolo  erau  nişte  oameni,  cari  tăiau  lemne.   cunoşti şi să-i nimereşti gustul.
           Aceia  alergară  şi  desfăcură  ursul  de  pe  mine,  ca
           să nu-1 rod tot...
             Râd  cu  hohot  şi  popa  şi  nevasta  omului,  şi  mă
           prinde  şi  pe  mine  un  zâmbet  dureros  la  gluma  lui.
           Botar  face  însă  semn  că  acum  urmează  ce-i  mai
           interesant.  Face  faţă  acră,  ca  un  fariseu,  şi  cu
           mare  indignare  se  întoarce  la  mine...  La  spate,
           popa şi boreasa Săcuiului străluciau de voie bună.
             —  $i  ascultă-mă  acum,  dragă  părinţele,  nici  nu
           ţi-ai putea închipui, cât de răi sunt oamenii...!
             Eu îl întreb, fără voie:
             —  De ce?
             —   D’apoi,  porcii  ăia  de  tăietori  de  lemne  vin
           în  sat,  —  zice  indignat  Botar  —  şi  spun  că:  nu
           credeţi dumeavoastră, că a fost urs...
             —  Da, ce?...
             —  Da, ia, o fată de Ciangău...
             —  Bravo,  Dionisie,  zice  popa  hohotind,  —  eşti
           om  odată...  Iar  nevastă-sa  îl  îmbrăţişează  mândră,
           prăpădindu-se de râs...
             —   Aici  ai  căzut,  Sivule,  —  zice  popa  pufnind
           de  râs...  Asta  n'ai  învăţat-o  în  pastorală...  Bravo,
           Dionisie,  ai  fost  deştept.  Tu  ai  mai  multă  min­
           te  decât  toţi  cei  dela  judeţ...  Acum  putem  merge
           acasă...
             Botar  îşi  ia  rămas  bun  cu  mândrie,  parcă  ar
           spune: a fost nimica toată... Şi in vis visez câte una...
             —   Nu-i  nimica,  frate  Sivule,  —  mă  mângâie
           preotul.  Las’  că  suplineşti  Duminecă  la  predică...
           Aşa  mi  se  pare  că  vreai  să  predici  contra  înju­      Da. ia, o fati de Ciangău...
           răturilor.  Frumoasă  temă!  Nu-i  cruţa!  mult  am
           luptat  şi  eu  împotriva  lor,  dar  zadarnic.  Poate  tu
           vei avea mai bună isbândă. Ţine-te numai bine!     —  Sunt curios, — mărturisii eu.
             —  Las'  numai  pe  mine,  rogu-te,  zic  eu  cu  în­  Bătrânul  n'a  mai  vorbit  de  pricină.  Toată
           credere.                                         săptămâna  am  fost  împreună,  dar  n’am  văzut  să
             Iată Dumineca cea însemnată.                   se fi pregătit...
             Tot  ce  oferă  Sfânta  Scriptură,  Sfinţii  Părinţi,   S’a  şi  văzut  la  predică.  Molatic  ii  sfătuia:  să
           exemple  din  istorie,  tot  am  aruncat  în  capul   nu  furaţi,  că  odată  se  va  descoperi  furtul.  Se
           ascultătorilor.  Am  tunat  şi  am  fulgerat  împotriva   vedea  cât  de  colo  că  unii  se  gândesc:  Mie-mi
           obiceiului  înjurăturii.  Vedeam  de  pe  amvon  cum   spui?  Ce  pilesc  eu?  până-i  lumea  nu-i  miroase
           se  îngrozesc  şi  cum  se  stârcesc  sub  povara  con­  nimeni urma.
           ştiinţei  păcatului.  Obosit,  dar  triumfător,  mă   —  Aşa  e  şi  întâmplarea  cu  oile  credinciosului
           coborîi  de  la  amvon.  In  cimitir  mă  aşteptau   nostru  Cete  Gavrilă,  dădea  bătrânul  ca  pildă.
           fruntaşii  satului.  Curatorul  îmi  întinde  mâna   Sunt  două  săptămâni  de  când  i  le-au  furat  dela
           însufleţit:                                      munte  şi  autorităţile  n’au  găsit  urma  făptaşilor...
             —  Apoi,  părinţele!...  şepte  stele  ale  carului  din   Poate  că  vor  opri  cercetarea,  dar  eu  aici,  în  faţa
           ceriu...  păi  ştiu  că  asta  a  fost  predică  odată!   lui  Dumnezeu,  vă  spun  că  se  va  afla  cine  a  fost
           Nus’a  mai  pomenit  aşa  ceva!...  Precista  lu’  ta’so...   făptuitorul...  Se  va  descoperi...  Ţineţi  minte  ce
           ăluia de...                                      vă spun!
   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40