Page 35 - 1933-11

IOSIF NYIR0: IN JUGUL DOMNULUI 677

asta? — mă întreb eu in mintea mea. Gândesc, — Nu sudui! — sar la el.
orice-ar fi, cu bărbăţie înainte! Abia făcui trei — Eu suduiesc?... se miră curatorul.
paşi, tocmai acolo unde cărarea câmeşte, iată un îmi pare bine că popa cel bătrân nu ne aude.
urs, mare cât un june, se ridică în două labe şi Eram galben de mânie şi năcaz. La prânz i-am
se dă la mine... Vrea să mă muşte... I-am râs povestit bătrânului păţania.
în ochi şi zic: bine ţi-ai ales omu' —că şi eu am Mă asculta cu compătimire.
dinţi, dar ce dinţi, că rod şi sticlă cu ei!... Da, — Nu trebue procedat aşa, fătul meu. Las'că-ţi
zău, câtă minte am eu, o rod. Cu asta, muş ur­ arăt eu cum. Am să iau asupra mea chestia oilor
sul de buză... Ursul începe a mârâi... Eu urlu... furate. E bun poporul acesta, numai trebue să-l
Mai încolo erau nişte oameni, cari tăiau lemne. cunoşti şi să-i nimereşti gustul.
Aceia alergară şi desfăcură ursul de pe mine, ca
să nu-1 rod tot...
Râd cu hohot şi popa şi nevasta omului, şi mă
prinde şi pe mine un zâmbet dureros la gluma lui.
Botar face însă semn că acum urmează ce-i mai
interesant. Face faţă acră, ca un fariseu, şi cu
mare indignare se întoarce la mine... La spate,
popa şi boreasa Săcuiului străluciau de voie bună.
— $i ascultă-mă acum, dragă părinţele, nici nu
ţi-ai putea închipui, cât de răi sunt oamenii...!
Eu îl întreb, fără voie:
— De ce?
— D’apoi, porcii ăia de tăietori de lemne vin
în sat, — zice indignat Botar — şi spun că: nu
credeţi dumeavoastră, că a fost urs...
— Da, ce?...
— Da, ia, o fată de Ciangău...
— Bravo, Dionisie, zice popa hohotind, — eşti
om odată... Iar nevastă-sa îl îmbrăţişează mândră,
prăpădindu-se de râs...
— Aici ai căzut, Sivule, — zice popa pufnind
de râs... Asta n'ai învăţat-o în pastorală... Bravo,
Dionisie, ai fost deştept. Tu ai mai multă min­
te decât toţi cei dela judeţ... Acum putem merge
acasă...
Botar îşi ia rămas bun cu mândrie, parcă ar
spune: a fost nimica toată... Şi in vis visez câte una...
— Nu-i nimica, frate Sivule, — mă mângâie
preotul. Las’ că suplineşti Duminecă la predică...
Aşa mi se pare că vreai să predici contra înju­ Da. ia, o fati de Ciangău...
răturilor. Frumoasă temă! Nu-i cruţa! mult am
luptat şi eu împotriva lor, dar zadarnic. Poate tu
vei avea mai bună isbândă. Ţine-te numai bine! — Sunt curios, — mărturisii eu.
— Las' numai pe mine, rogu-te, zic eu cu în­ Bătrânul n'a mai vorbit de pricină. Toată
credere. săptămâna am fost împreună, dar n’am văzut să
Iată Dumineca cea însemnată. se fi pregătit...
Tot ce oferă Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi, S’a şi văzut la predică. Molatic ii sfătuia: să
exemple din istorie, tot am aruncat în capul nu furaţi, că odată se va descoperi furtul. Se
ascultătorilor. Am tunat şi am fulgerat împotriva vedea cât de colo că unii se gândesc: Mie-mi
obiceiului înjurăturii. Vedeam de pe amvon cum spui? Ce pilesc eu? până-i lumea nu-i miroase
se îngrozesc şi cum se stârcesc sub povara con­ nimeni urma.
ştiinţei păcatului. Obosit, dar triumfător, mă — Aşa e şi întâmplarea cu oile credinciosului
coborîi de la amvon. In cimitir mă aşteptau nostru Cete Gavrilă, dădea bătrânul ca pildă.
fruntaşii satului. Curatorul îmi întinde mâna Sunt două săptămâni de când i le-au furat dela
însufleţit: munte şi autorităţile n’au găsit urma făptaşilor...
— Apoi, părinţele!... şepte stele ale carului din Poate că vor opri cercetarea, dar eu aici, în faţa
ceriu... păi ştiu că asta a fost predică odată! lui Dumnezeu, vă spun că se va afla cine a fost
Nus’a mai pomenit aşa ceva!... Precista lu’ ta’so... făptuitorul... Se va descoperi... Ţineţi minte ce
ăluia de... vă spun!