Page 48 - 1933-11

C R O N I C A

Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

ICOANE. — Mar cu Beza mi pusese zilele trecute pe dru­ Pictonţa a îndrăgit dela început albul şi negrul şi a cul­
muri ca si aflu daci se întâlneşte pe la 1860 în iconografia tivat gravura. Primitivismul voit de mijloace a dus-o la pri­
noastră numele unui Matache Orâşanu. A gisit el o icoană mitivismul şi aproape la ţărănismul de scopuri. Din păien-
semnată aşa, intr'un metoc la Alexandria egipteană, şi vrea jinişul de linii al creatoarei, in căutare şi plină de putinţe,
si ştie daci i se cuvine mai multă sau mai pu(ini luare aminte. s'au desluşit dela un timp, ca să covârşască mai apoi, vede­
Partea ciudată a ei este ci fondul pe care e aşezată
figura sfântă redă Constantinopolul, cu marile mos­
chei la orizont şi cu Cornul de Aur plin de corăbii
pe supt ele. Meşterul se vede că a stat in cetatea pă­
gână şi s’a lisat furat de frumuseţea şi măreţia ei.
Numele lui nu spune insă nimic istoricilor de icoane,
dar chiar prin aceasta creşte in insemnătate. Lista atât
de săracă a zugravilor noştri sfinţi, de obârşie româ­
nească, se măreşte cu incă unul, un călător pe dru­
murile Răsăritului, rămas pini azi necunoscut. Di
puţin perdeaua la o parte şi intri intre iconarii noştri,
intre cari pe acea vreme se număra şi Meşteru Nicu,
pictorul Niculae Grigorescu de mai târziu, intri cu
singura ta icoană ştiută pe braţ, Matache Orăşanu dela
t86o, ca un erou depărtat de Alicsăndrie ! Zâmbeşte nu­
mai lui Marcu Beza care te-a descoperit şi te-a adus
iară acasă după aproape şaptezeci şi cinci de ani!
Dacă odinioară dintre iconarii mai înzestraţi ieşeau
pictorii români de mare vază, inoitori ai artei lor, in
zilele noastre încep să se petreacă lucrurile tocmai dim­
potrivă. In trebuinţa de apropiere de ceea ce e mai
adânc al poporului artistul plastic a intrat in biserică
şi s'a oprit înaintea împodobim ti colorate. Bizanti­
nul l-a câştigat. Talentele cele mai felurite s'au suit
pe schele şi ca Michel Angelo in Capela Sixtină au
visat pe Dumnezeu Tatăl şi pe toţi Sfinţii in haină şi
in înfăţişare nouă. Stoenescu, Tonitza, Demian, Brăescu,
Olga Grecianu şi alţii peste cari trec, au îngroşat rân­
durile iconarilor noştri moderni. Zugrav de biserică n’a
mai fost un cuvânt mai mult de ocară. Renaşterea
Sf. Anton, icoană de Mana Pană Buesca
picturii a cunoscut in România şi o renaştere de gân­
duri şi de motive cu o întoarcere spre biserică. E incă
o formă a idealismului autohton, mutat dintre literaţi intre niile de iconostas, câte o Maica Domnului îndoită peste
artiştii plastici. In aceeaş mişcare trebue aşezată şi munca Sfântul Prunc şi peste durerile lumii sau câte un Sfânt Gheor-
pentru frumos, adâncită acum in urmă insă numai şi nu­ ghe tânăr, înfipt in scări şi repezit cu toată văpaia in balaurul
mai in icoane, a d-nei Mana Pană Buescu. cu multe capete. Nu era nimic din tipicul tot mai obosit al