Page 57 - 1933-11

698 B O A B E D E G R Â U

coboară încet spre miazăzi peste plaiurile suedeze de stâna şi al Copenhagei. Avea 32 de ani când a luat parte la un con­
de fier şi de cascade vij .lioase, un clopot foarte înalt va bate curs literar cu câteva capitole din Gd;ta Berling. Nu numai
in inima văzduhului ora de amintire. Iar din atâtea cărţi, că a câştigat premiul întâi, dar a ajuns dintr’o zi intr’alta
care au umplut pământul, in toate limbile vorbite, din Japonia cea mai citită scriitoare suedeză, intr’o ţară in care luptele
cu scrisul in noduri de mătase până in republicile sudameri- literare adună poporul întreg. Suedia se lăuda cu un nou
scriitor, care pornea numaidecât, ca un Gu-
stav Adolf sau Carol XII, să cucerească Europa
şi, mai fericit decât ei, ingenunchia nu numai
acest continent perfid, dar şi câteva din cele­
lalte. Mica dăscăliţă de şcoală primară făcuse
o clasă de şcoală din toată lumea, in care se
ascultau învăţături adând şi poveşti frumoase
pentru viaţă, nu din bănci aşezate in amfi­
teatru, ti din toate locurile unde omenirea se
bucură şi sufere. Cartea a apărut in două vo­
lume in 1891. Traducerea românească n’are
nume de traducător şi nu aminteşte originalul.
Ea a părăsit de multe ori textul şi nu numai că
a stins din flacăra atâtor expresii, dar de multe
ori a prescurtat şi a lăsat la o pane. Nicăieri
lucrul nu răsare mai vădit şi nu doare mai mult
decât în sfârşit, in vestitul episod al Marga­
retei Celsing, atât de vorbitor pentru arta şi
înţelegerea vieţii la Selma Lagerlof. îmi voiu
lua voia să-l traduc din nou in pagina şi ju­
mătate dela urmă. In traducerea românească e
de nerecunoscut: « Vai, bunilor domni cava­
leri, pentru mine de asemenea amărădunca
rămasului bun apasă peste această clipă! E
noaptea cea din urmă, în care am veghiat îm­
preună. N'am să mai aud râsetele vesele şi cân­
tecele voioase. Trebue să mă despart de voi şi
de toţi ceilalţi oameni de viaţă de pe malurile
lacului L6v.
Iubiţi bătrâni! M'aţi încărcat cu daruri in
zilele de odinioară. Voi veniţi la cei ce trăesc
in singurătate cu solia întâmplărilor minunate
ale lumii. V’am văzut incleştându-vă in vaj­
nice lupte de R a g n a r o c i la ţărmii lacului
c o p i 1 ă r i e i mele. Dar ce v’am dat eu în
schimbi*
cane, şiruri-şiruri se vor desprinde eroii lor, cavaleri ai închi­ Poate are să vă aducă bucurie că numele voastre au să
puirii, apostoli din locurile sfinte, cârduri de gâşte sălbatice fie rostite împreună cu numele iubiţilor stăpâni. Dacă ar cădea
şi lumea aevea va fi înlocuită, pentru răstimpul cât clipeşte toată strălucirea, care s’a revărsat peste viaţa voastră, asupra
odată Dumnezeu din pleoape, de această lume licăritoare şi pământului unde v’aţi dus viaţa! Se ţine încă Borg, mai este
aburoasă de vis. Selma Lagerlof s'a născut la Marbacke in Bjorne, se mai află Ekeby lângă lacul Lov, încununate măreţ
Vermland, în ţinuturi bogate in datini. De mică ea a adunat de torent şi de apă, de parc şi de poene păduroase pline de
toată această viaţă locală, ca s'o povestească mai târziu întregii zâmbet şi, dacă stai pe largile balcoane, legendele te împre­
lumi scandinave la început, şi, curând după aceea, întregii soară ca albinele verii.
lumi culte. Aici se petrec întâmplările întâiei ei cărţi « Gosta Dar, pentrucă tot vorbim de albine, lăsaţi-mă să vă po­
Berling Saga *, Povestea lui Gosta Berling, isprăvile unor vestesc o mică întâmplare. Micul Ruster, care a mers ca to­
« cavaleri *, oameni rămaşi fără rost şi căpătuiţi la un conac boşar în fruntea armatei suedeze când ea a pătruns in Germania
original, cu o maioreasă care a pătruns intre manie figuri la 1813, nu mai contenea istorisind despre ţara năzdrăvană
ale literaturii, toate in jurul anului 1830. Povestirea e cum de acolo, dela miazăzi. Oamenii ar fi fost mari ca turnurile
nu se poate mai vioaie, oamenii tăiaţi dintr'o lespede de viaţă, de biserică, rândunicile ca vulturii, albinele ca gâştele.
scrisul limpede, cald, legănător. E cartea care i-a deschis — Dar cum erau atunci stupii ?
scriitoarei porţile faimei, care nu s*au mai închis de-atunti. — Stupii erau ca toţi stupii.
învăţase la şcoala normală din Stockholm şi căpătase o catedră — Şi cum puteau să intre in ei albinele ?
in Landskroma, aproape in văzul, peste S ind, al Seelande 1 Ei, asta era treaba lor, răspundea atunci micul Ruster.