Page 58 - 1933-11

C R O N I C A 7 0 1

pe aripi, chemând din când în când pentru ca soaţele râsleţite EXPOZIŢII BRANCOVENEŞTI.— De câţiva ani avem
si găsească drumul prin neguri şi vifor. Un suflet o urmăreşte in Şucureşti, sau foarte aproape de el, un nou local de închinare
şi dcla noi şi a plecat ca si întâlnească lumea pe care a făcut-o pentru Brâncoveanu, mult mai vorbitor sufletului decât ar
si trăiască In literatura copiilor din România, cu osârdia con­ fi putut să ajungă altele anume ridicate in acest scop. Mi
deiului ei de profesoară după scrisul altei profesoare geniale. gândesc la Palatul dcla Mogoşoaia al Principesei Marta Bi-
Astăzi, când se împlinesc şaptezeci şi cinci de ani ai mărci bescu. In liniştea lui de foişoare cu flori şi vulturi de piatră,
scriitoare dela miazănoapte şi când de pe tot pământul se răsfrânte in ape pline de plute şi de răsărituri şi apusuri de
îndreaptă flori şi gânduri spre casa albi unde îşi adăposteşte soare, e ca o cucernici şi mare aşteptare. Dacă se mai poate
vârsta şi visurile, ii punem şi noi înainte, nu numai toţi aceşti întoarce pe undeva, ca si-şi aducă aminte de viaţă, duhul

7 f 9

Expoziţia brâncovencască dela Arhivele Statului

mici cititori, cari au fremâtat pe paginile ei, dar şi pe scriitorii Domnitorului mucenic, numai pe aici il putem întâlni. O
Români, in viaţă sau plecaţi din ea, cari au scos din tronurile rudi de sânge prin minunate legături şi o scriitoare cu simţul
vechi cu podoabe ale limbii tot ce era mai de preţ ca si îm­ înfricoşatelor simboluri i-a pregătit acest loc. Ea e ca o preo­
brace textul suedez in veşminte înţelese şi primite pe malurile teasă a amintirii, pe care mulţi au auzit-o şi eu n’am să uit
Dunării şi pe plaiurile însemnate de trecerea lui Creangă. niciodată ci m'am aflat de câteva ori printre ei, chemând din
Dela Biblia lui Ulfila, întâiul text got, păstrat pe foi de argint trecutul de mărire şi de suferinţă făptura iubitului Voevod.
la Upsala şi tălmăcit din elineşte in împrejurimile Silistrei, prin înainte ca frumoasa castelană de astăzi, să se hotărască să
veacul al patrulea, până la Călătoria Minunată sau la Legen­ restaureze casa domnească dela începutul veacului al optspre­
dele lui Cristos şi la scriitorii români de azi cari le*au tradus, zecelea, cu sfat de cărţi de artă şi de învăţaţi şi meşteri price­
e mult, e adâncul fără fund al altor civilizaţii. Dar in ele se puţi, mi-aduc aminte că primăvara, conacul din faţă, unde
vede o legături care nu s'a rupt, cu acea lume tainici dela locuia pe-atunci familia Bibescu, se acoperia de sus până jos
miazănoapte, şi ne pare bine ci putem gândi la ea, stând de perdeaua unor trandafiri agăţători, roşii in luna Mai ca
de departe înaintea Selmei Lagerlof încărcată de ani şi de o draperie de purpură. Dincolo ruina, cu singurele coşuri
daruri. înalte italiene ieşite din acoperiş, cânta ca din nişte tulnice