Page 59 - 1933-11
P. 59

703                                B O A B E   D E   G R Â U


        ale  pustiului.  Am  avut  totdeauna  fiori  înaintea  acestei  revăr­  minunea  să  aducă  in  ţară  pe  strămoşul  ei,  care  aşteptase  in
        sări  de  sânge,  in  plimbârile  mele  studenţeşti  pe  un  drum   mănăstirea  iustiniană  de  unde  Moise  adusese  Tablele  Legii,
        bitut  pe  acele  vremuri,  de  dinainte  de  râzboiu,  de  câtre  foarte   peste  23*3  de  ani.  El  are  acea  trăsătură  gânditoare  şi  puţin
        puţini.  Dupâ  ce  Palatul  s’a  înălţat  in  vechea  strălucire,  a  fost   tristă,  care  parcă  întrevede,  cu  douăzeci  şi  opt  de  ani  mai
        ca  o  rană  care  s’a  închis  şi  trandafirii  roşii  n’au  mai  înflorit.   de  vreme,  sfârşitul  fără  nădejde  pentru  el  şi  ai  săi.  Dacă  va
        Ei  s'au  schimbat  poate  in  porumbeii  cari  se  rotesc  peste  curte,   fi  ridicat  intr’adevăr  vreodată  in  rândul  sfinţilor,  chipul  care
        gungurind prerafaelit in cerul înalt.            va  trebui  inveşnicit  şi  făcut  icoană  va  trebui  să  fie,  nu  cel
             Anul acesta aşezâmintele brâncoveneşti, intre care se păs­  de  Domn  in  putere  şi  mărire,  ci  acesta.  E  un  chip  care  a  su­
             trează viu numele Domniţei Bălaşa, au avut gândul frumos  ferit şi va fi in stare alminteri decât oricare altele să asculte













































                                         Constantin Biâncoveanu şi spiţa lui

        al  unei  expoziţii  de  amintire.  Mulţi  colecţionari  s’au  grăbit   suferinţa  şi  s’o  ducă  pe  umeri,  pentru  căpâtarea  mângâierii
        să  conlucreze.  Sarcina  aşezării  a  fost  încredinţată  râvnei  şi   până la Jeţul Celui Prea-înalt.
        iscusinţei tinere a d-lui Emil Vârtosu. Ceea ce a izbutit d-sa să   Intr’o  vitrină  se  găseşte  jurnalul  lui  Constantin  Brânco-
        înfiripeze  şi  arate,  timp  de  o  lună,  unui  Bucureşti  uimit,  c   veanu,  scris  de  mâna  lui.  Ioan  Românul  traducea  pe  la  1693
        vrednic  de  cea  mai  bună  recunoaştere.  Sala  cea  mare  a  Arhi­  din  italieneşte  calendare  cu  prevederi  ale  astrologilor,  potri­
        velor  Statului  s’a  îmbogăţit  de  ană  şi  de  motive  brâncove­  vite  pentru  ţările  noastre.  Domnul  le  lua  cu  sine  şi  făcea  în­
        neşti.                                          semnări  pe  foile  albe  despre  tot  ce  i  se  părea  vrednic  să  fie
         In  fund  şi  urmărind  pe  oaspe  dela  intrare,  regal  in  rama   păstrat.  Manuscrisul  cel  fără  preţ  se  găseşte  astăzi  in  stăpâ­
        lui  de  aur,  întâmpină  însuşi  Domnitorul  dela  1700.  Tabloul   nirea  Principelui  C.  Basarab-Brâncoveanu.  însemnările  de
        e  o  copie,  destul  de  bună,  după  ponretul  descoperit  anul   aici  au  mai  folosit  odată  cronicarilor  contimporani,  ca  să-şi
        trecut  de  Marcu  Beza  la  Muntele  Sinai  şi  apărut  pentru  in-   scrie  cronicile  lor.  Astăzi  stăm  înaintea  lor,  cu  obrazul  lipit
        tâia  oară  in  colori  in  «Boabe  de  grâu  ».  O  reproducere  foto­  de  geam  şi  cu  ochii  aburiţi  fără  pricină,  ca  să  buchisim  scrisul
        grafiată,  in  mărime  aproape  naturală,  a  fost  dăruită  de  re­  cel  frumos  şi  ferit  uneori  in  criptograme  tainice.  Viaţa  de
        vistă  Academiei  Române.  Principesa  Mana  Bibescu  a  făcut  atunci  apare  de-avalma,  cu  mărunţişurile  de  fiecare  zi  sau  cu
   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63