Page 61 - 1933-11

704 B O A B E D E G R Â U

« Atunci ce e de făcut ? de Maiorescu atât la şedinţele « Junimei • cât şi la lecţiile
Nu ştiu ce veţi face dumneavoastră. Dar eu in aşteptarea de filosofic dela universitate ?
legii, a adoptării măsurilor propuse şi mai ales a modificării < Cu undiţa» e mai puţin decât Psevdokinegetikos prin
moravurilor noastre, am să fac singurul lucru care îmi stă însăş această aproape excrescenţă tehnică a lucrării. Pescu­
in putinţă: am să prescriu sancţiuni morale impotriva ace­ itul trebue să aibă şi ceva in sine, care, făcându-1 mai puţin
lora cari, după toate cele ce am arătat până acum, vor eroic decăt vânatul, ii ia in acelaş timp din putinţele unei
continua să ajute opera de secătuire a apelor noastre. însufleţiri şi prelucrări poetice, atât de dese dincolo. Ca o
Aşa dar: dovadă stranie stă faptul că in aceste pagini despre vânatul
Acei cari întrebuinţează explosibile, otrăvuri, abateri de cu undiţa cele mai frumoase pasagii sunt cu amintiri din
apă, pentru prinderea peştilor, sunt nişte bandiţi ordinari. vânatul cu puşca. Ascultaţi şi nu credeţi că dacă mă opresc
Militarul, preotul, învăţătorul, omul politic, jandarmul, anume acolo unde mă opresc urmăresc vreun efect. E numai
funcţionarul de orice categorie, care, când i se oferă păstrăvi ca să arăt cât de mare poate fi robia literatului faţă de a-
nu se interesează de modul cum au fost pescuiţi, e o secă­ ceastă patimă a apei, dacă scapă uneori şi apropierile care
turii; iar dacă ii primeşte in tot timpul când pescuitul e miră: « Am gustat frumuseţea cadrului in care se petrece vâ­
închis, sau cu toate că ştie că au fost pescuiţi cu mijloace nătoarea, cu răsărituri trandafirii, cu apusuri însângerate, cu
prohibite şi nu ia măsuri contra braconierului, e un ticălos. cântecul greerilor şi pulberea argintie din nopţile cu lună
Judecătorul, care având de judecat pe un braconier, care plină. Ştiu ce prilejuri iţi oferă vânătoarea de a vedea pei­
a pescuit in timp prohibit, sau cu mijloace nepermise, nu-i sagii de neuitat, colţuri încântătoare de natură cu variatele
aplică o pedeapsă aspră, e o stcătură; iar dacă blândeţea lui ei vestminte după anotimpuri. Da, vânătoarea e de netăgăduit
se datoreşte faptului că braconierul ii procură din când in un bogat izvor de plăcere; dar farmecele pescuitului păstră­
când peşti, e o canalie». vului cu musca sunt mult mai mari».
E bine că se incheie aci, atât inşirarea probabilă a vino­ Sunt pasagii preţioase, mai mult decât pentru subiect in
vaţilor cât şi pagina. Ne îngrozim unde ar fi putut altminteri sine, pentru descoperirea unor date bio şi bibliografice, pe
ajunge marele reprezentant al bunătăţii in literatura română. care istoricii literaturii le vor transcrie cu încântare pe fi­
Şi ne gândim, noi cari nu suntem pescari şi trecând in şele lor. Iată, ca o pildă, geneza povestirii « Călătorului ii
susul unei ape de munte ne-am bucurat numai de svic­ şade bine cu drumul». Sunt pasagii de entusiasm şi de re­
ni rea argintie a păstrăvilor peste pietre, fără să-i tratăm cu voltă, cum s'a văzut din ciute. Şi sunt mai ales intenţile
« muşte ♦ sau cu alte momeli de prins, ce-ar fi fost dacă şi cuprinsul cărţii, pe care o aşez intre puţinele de drumeţie
toată această indignare morală ar fi plecat, nu din interesul ca practică, inălţată deodată prin prestigiul de mare scriitor al
apele să nu fie secătuite şi pescarul, indigen sau internaţional, autorului. Ea aduce un capitol, de aer proaspăt şi de izvoare
atras pentru propaganda in străinătate a frumuseţei prive­ de munte, din acea Carte a Apelor pe care ne-o dorim şi
liştilor şi a omeniei locuitorilor ţării, să-şi găsească prada pof­ a cărei lipsă o simţim mai ales după Cartea Munţilor de
tită, ci numai din dragostea faţă de nişte vietăţi singuratice şi Bucura Dumbravă.
străine cu totul nouă, dragostea desinteresată propovăduită