Page 47 - 1933-12
P. 47
I N J U G U L D O M N U L U I
VIII
Nici nu se împlinise un an. Nici nu mă încăl urează multe cazuri de congestii, ca să-şi câştige
zisem în locul cel nou şi-mi veni scrisoare dela nume bun!
Episcopie că bătrânul meu preot e greu bolnav Bătrânul preot însă se ţinu de cuvânt. Când
şi vrea să-şi dea în grija mea credincioşii. îndată sosii eu, era în groapă.
ce voiu fi isprăvit cu examenele elevilor, să mă — A râs odată şi a murit, — spuneau ai lui.
grăbesc să iau in seamă parohia. Prea-Sfinţia Sa La orice ne gândeam, numai la moarte nu. Doar
Episcopul ţine să împlinească ceea ce vrednicul îi era mai bine ca înainte, şi doftorul spunea că
preot însuşi a cerut, ca o ultimă graţie, care nu a trecut peste criză.
poate fi respinsă. — Era copt de secere, săracul, — spuneau cu
Peste câteva zile primii şi scrisoarea tremurată duioşie. Adevărat că era om bun, cu toate toanele
a bătrânului. Mă ruga umilit, să-i împlinesc lui.'
această ultimă rugăminte. Să mă grăbesc, că are Dimineaţa următoare am făcut liturghie cu pa
de vorbit lucruri însemnate şi serioase, căci simte rastas pentru el şi în altar mi-a căzut în mână
că moartea îl împresoară, că înaintea privirilor lui pomelnicul lui. II frunzăream pe gânduri, până
ameţite munţii se clatină şi din cer i se coboară trecu tragerea clopotelor. Cu drag privii la însem
brâul roşu. II mângâiai cu acelaş umor, făgă- nările lui tremurate şi, pe ultima pagină, unde po
duindu-i că săptămâna viitoare voiu pleca. melnicul înşiră preoţii răposaţi ai Eparhiei, dădui
Atunci voiu fi eu mai curând la tine. Fiecare de următoarele cuvinte:
zi e o întârziere,— îmi scria el prin dascăl. Acesta ♦ Josephus Delne, parochus, obdormivit in D-no
adăuga şi el că parohul e în slabă stare. Fierbin die io-a Junii A. 1914 ».
ţeală nu prea are, mâinile sbârcite i-s mai mult Şi-a înscris data morţii sale şi n’a greşit-o decât
reci, dar se pare că numai capul nu-i chiar lim cu 2 zile. Am îngălbenit in faţa tainei omeneşti,
pede, căci necontenit spune că el trebue să plece, care mă privia din scrisul încurcat. îmi aminteam
pentrucă nu vrea să ajungă marea primejdie, care că voia să-mi încredinţeze lucruri mari. Mă neli
va cădea asupra noastră. In zadar întrebăm de ce niştea şi râsul lui din urmă. Oare ce voia să-mi
primejdie vorbeşte, că numai clatină din cap. Deu spună şi de ce a râs? Am cercetat toate însem
năzi totuş a scăpat vorbă, că vor cădea oamenii, nările lui, dar n'am găsit nimic ce-ar fi putut
ca în timp de holeră. Nu l-am luat în seamă, căci deslega enigma.
bătrânul totdeauna obişnuia să prorocească. Ni Sătenii nu-şi prea băteau capul cu el. Omul
meni nu credea în profeţiile lui; ba şi el le lua sărac şi flămând nu are timp să se ocupe de morţi.
in glumă câteodată. Numai eu mai umblam în cimitir, printre flo
Veţi vedea voi, că aşa va fi. Nu sunt eu'pro rile care cresc din ţărâna morţilor. Da, zău, şi
fet, ci numai făt, dar ţineţi seama, ce v'am spus! cimitirul a sărăcit. Crucile roşii de lemn s'au îne-
Nu-i luarăm in serios nici ameninţarea, că va grit şi s’au răsturnat, de se aşează ciorile pe ele.
muri. Avea o congestie uşoară la plămâni, una Tăbliţele lor cu versuri au căzut în iarbă. Clopo
de acelea pe care orice doftor cât de puţin pri tarul, care mi-a arătat mormântul, se grăbi la
ceput o vindecă. Doftorilor începători doar li se lucrul său.