Page 49 - 1933-12
P. 49
74« B O A B E D E G R Â U
ţuite din cuier au prins rouă, pe uşa deschisă a — Fugiţi după popa! — îi vine cuiva in minte.
poieţii ies aburi în dimineaţa asta răcoroasă de . Vine cineva gâfâind şi-mi spune isprava lui
munte. Negura, care începuse să se ridice, e prin Mihai.
fundul grădinii. — Veniţi, dragă părinte, de-1 potoliţi!
— La ceasurile zece vin, — geme Mihai. îmi îmbrac reverenda. N’am vreme să o în-
La zece vor veni şi la unsprezece Mihai poate cheiu. Mulţimea îmi face drum. O clipă mă cu-
merge unde va vrea, cu familia lui. Va rămânea tropeşte şi pe mine patima distrugerii. Sunt şi eu
gol, ca degetul. Niciun sprijin de nicăeri. Parcă un Mihai Cinod, care are dreptate.
aude de pe acum pe ajutorul primarului cum va — Bine face! — îmi vine vorba pe buze la ve
striga: derea loviturilor... Dar eu nu-s om, eu sunt
— O mie de fiorini odată... O mie de fiorini preot, căruia altă lume îi porunceşte. Cu o sin
a doua oară... gură smudtură îi smulg securea din mână şi o
Nu-i în stare să rostească: «A treia oară». arunc departe. Mihai se retrage, pe frunte îi ră
Oricât e de tare şi de îndârjit, totuş, gândindu-se, sare sudoarea, ochii i se umplu de sânge, buzele
ii vin lacrimile în ochi. i se învineţesc, faţa e ca cenuşa şi îl cuprind fri
Cele dintâi raze se ridică de după pădure, dar gurile.
Mihai nu vede cu ochii sufleteşti decât mulţimea — Dar, omul ăsta e greu bolnav,— zic, îmbră-
venită la licitaţie. Se împiedică, parc'ar fi beat. ţişându-1 şi-l duc în pat. — Unde-i soţia lui? Alţii
împinge apoi uşa camerei şi ia barda cea lată o împing înainte. — Mişcă-te, Iulio.
de-o palmă, cu care lucrează în pădure. Ii în — Trimite după doftor! o sfătuesc eu.
cearcă ascuţişul cu degetul, apoi intră în umbra Femeea se uită mirată la mine.
casei. Se uită într’un colţ, cum sunt încleştate — Cu ce ? — şi-şi acopere faţa cu palmele.
grinzile. Din fereastră caută la el câteva fire de — Aici trebue făcut ceva,— zic, întorcându-mă
muşcată înflorită. către bărbaţi.
— O mie de fiorini întâia oară...—zice ră — Ar trebui...—încuviinţează şi ei întune
guşit Mihai,— şi ridică securea. Oţelul lucitor ful caţi.
geră în aer. Ca un fulger, isbeşte atât de crâncen Ar trebui, dar ce? Şi eu sunt un om trudit,
în casă încât se cutremură întreagă şi vrăbiuţa, neputincios, sărac...
ce se sorea pe vârful ei, sboară speriată. — Aici nu-i iertat să se ţină azi licitaţie, — zic
— O mie de fiorini a doua oară, — urlă grozav pornit şi mă uit aspru la bărbaţi. Nu poate fi
omul şi cad loviturile asupra casei. cineva atât de nemernic încât să cuteze să ofere
Soţia sa într’o cămăşuţă albă sare pe uşă. un ban pentru casa lovită de necaz. Aţi înţeles?
— Ce faci, sufletul meu, Mihai? Vai, Doamne Nu răspund, dar iubirea şi cinstea îi luminează
Dumnezeule! — la faţă.
— Licitez! — hârâi Mihai,— şi bârnele sar din — Mă duc acum la notarul, să văd ce se poate
peretele casei pocnind. Toată clădirea se clatină. face.
Copiii, plâng în pat, vecinii sar şi aleargă să-l — In bun loc mergi,— observă cineva ironic.
prindă. Ştiu că notarul e în raporturi încordate cu satul,
— Să nu se apropie cui i-e dragă viaţa! — ame dar am încredere în mine.
ninţă hotărit la orice Mihai. In faţa primăriei aşteptau câţiva oameni necăjiţi.
— Ai înebunit?— strigă aprinşi cei mai bă — In cancelarie e d-1 notar ?
trâni. — Acum sosi.
— Trage-i, Mihai, praznicu’ ei,— îl încurajază Notarul e rău dispus. Strigă la un om dinain
unul în aceeaş situaţie ca şi el. tea lui:
— Mai bine o aprind, dar nu-mi las casa să — Aşteaptă afară!
mi-o batjocurească!... Omul ieşi afară înspăimântat.
— Bine faci, Mihai! Aprinde-o, să nu rămână — In ce treabă umbli ? — întrebă el, poftin-
nici cenuşe! du-mă să şed.
Nişte femei inimoase scot copiii din casă şi trec — Măi Gheorghiţă, ar trebui să facem ceva în
cu ei prin curte. La loviturile cele noui, se cotro cauza lui Mihai, ai auzit ce s'a întâmplat...
peşte clădirea, coperişul înalt se apleacă înainte, — Am auzit,— răspunde mânios. Piară putu
ca un animal căzut, căruia i-au ciuntit picioarele rosul de prost... Mă ameninţa că mă scoate din
dinainte. Şindrilele sar pocnind, căpriorii scâr sat... Ştreang în gâtul lui!
ţâie, pulberea se ridică în formă de nor. Mulţi — Nu trebue să iei lucrurile aşa, încerc eu să-l
mea se trage înapoi. îmbunez. Trebue să înţelegi soarta poporului. Ei,
— Băgaţi de seamă că vă loveşte! săracii, nu-s de vină —
Mihai nu vede, n'aude. — Dacă i-ai cunoaşte, cum îi cunosc eu, nu
— O mie de fiorini!... Cine dă mai mult ?!... i-ai apăra. Sunt nemernici, ticăloşi... dar am să
Femeile se crucesc cu spaimă. le arăt eu... cine e domn în sat!
