Page 53 - 1933-12

753 B O A B E D E G R Â U

biile cele mai multe sunt protestate. Justiţia are domnii ăştia mari. N’ar fi trebuit nici cu un cuvânt
cuvântul. Noi nu ne mai putem amesteca. să-i spui, ce vrei, ci să faci pur şi simplu vizita ta
— Le-aţi protestat? — întreb eu speriat. de prezentare, declarându-i că ţi-ai ţinut de prima
— Da, vr’o câteva. Spune-mi, domnule Gross, datorie să-ţi aduci omagiile. Doar domnul sub­
precis, câte. prefect este azi unul dintre primii fruntaşi ai ţării,
— Patruzeci, mă rog, — spune d-1 Gross, precis. de care şi poporul de rând pomeneşte cu încântare!
— Da, da, — ia act d-1 general — credeam că Când ai fost acum în urmă la Budapesta şi ai avut
cincizeci__ Merci, domnule Gross!. Abia mă ocazie să schimbi câteva cuvinte cu domnul Mi­
pot retrage târiş-grăpiş, din banca cu sentinţa de nistru de interne, Excelenţa Sa, îndată ce a aflat că
moarte a încă 40 de familii. Ce să fac ? Cui să mă eşti din Ciuc, te-a întrebat: ce face amicul meu,
adresez?... Poate autorităţile ar trebui să facă subprefectul?...
ceva. Mă grăbesc la subprefect. Aud că e un om — Dar eu n’am fost niciodată la Pesta şi n'am
eminent. Â pus rânduială la judeţ. Dacă el nu vorbit cu nici un fel de Ministru —
face ceva, nu mai face nimeni. Toţi îl laudă. E — N’are a face! Subprefectul crede, pentrucă
şi mare patron al bisericii, un favorit al episcopului. lui îi place, iar tu continui că: « Regret, Excelenţă,
Puţini credincioşi avem aşa ca el. că n'am putut spune, decât opiniile altora, pentrucă
Mă primeşte măsurat şi plin de demnitate, sub­ n’am avut ocazie să vă cunosc personal... dar
prefectul. E un seminobil magnat, din familie vestită. poporul îl ţine drept părintele său— om de rare
— Mă rog, numai scurt, şi se uită la ceas. calităţi— funcţionarii sunt încântaţi şi se miră
Ochii îmi scânteiază de indignare văzând această pur şi simplu, cât de mult face pentru ridicarea
îngâmfare manierată şi a doua oară îmi pare rău economică a poporului. Domnul Ministru se in­
că sunt în reverendă, dar înghit şi mă umilesc rugând teresa de detalii, dar informaţii mai de aproape n’am
foarte stăruitor pe acest boier pomădat, care se putut servi...*.
ţine ca un armăsar. După asta subprefectul te invită la o gustare, tu
—...Statul nu poate îngădui ca patruzeci de te scuzi, dar în fine primeşti, cu condiţia că ai fi
familii deodată să pornească la cerşit... Asta ar fericit, dacă, cu toate multele ocupaţii, s’ar gândi
fi un alt siculiddium, declam eu, făcând aluzie la odată să iasă la o vânătoare în munte şi atunci
cazul dela Madefalău. Dacă nu-i alt chip de scăpare nu ţi-ar încunjura nici modesta ta casă.
fac relaţiune la guvern. Faţa marelui domn se întu­ — Nu-i exclus, — ar zice Măria-Sa cedând stă­
necă. Se ridică fără un cuvânt şi-mi întinde mâna. ruinţei tale.
— Mulţumesc că mi-ai atras atenţia. Voiu vedea, Tu l-ai mai unge cu câteva cuvinte frumoase şi
ce pot face. In tot cazul, Dumneavoastră, preoţii, lui i-ar veni în minte că procurorul tocmai se
sunteţi de vină că aţi lăsat să ajungă lucrurile până pregăteşte de vânătoare şi, dacă îi permit împreju­
într’atâta. Ţăranul e prost. D-voastră ar fi trebuit rările, se ataşează şi el. Poţi fi sigur atunci, că
să-l luminaţi să nu se arunce în prăpastie... Duminecă vor fi la voi. Pui nişte ramuri verzi pe
— Abia de două săptămâni sunt în comună... — drum, legi de capăt două crengi de brad şi-i gata
mă scuz, dar şi regret. poarta de triumf. Aduci poporul în calea lor şi te
— Cum ţi-e numele ? — Ah, da, Harghita. Sunt îngrijeşti ca să fie câţi mai mulţi, cari îşi iau că­
chiar la mine actele referitoare la D-ta. ciulile înaintea lui, iar acasă nu cruţi purceii, nici
— Actele referitoare la mine? — întreb eu cu vinul... Intr’aceea, ei întreabă graţios, cum te
mirare. simţi aci după spatele lui Dumnezeu şi ce noutate
Subprefectul, nebăgând seamă, continuă rece: în sat? Modest le povesteşti, ca o anecdotă, cazul
— . . . c ă D-ta atunci şi atunci ai agitat poporul Săcuiului, care şi-a dărâmat casa, şi cu respect
şi cu ameninţări ai voit să împiedici autorităţile la observi că e de priceput, că doară ei stau aşa şi pe
o licitaţie, şi aşa mai departe. Dacăn’arfi vorba de dincolo. Cum auzi, sunt 50 de licitaţii publicate în
un preot catolic, lipsit încă de experienţă, cauza sat. Subprefectul se va indigna de ce nu i-ai amintit
ar fi de mult la parchet. Te fac atent, tinere... de rândul trecut, procurorul va afla şi el şi — deşi
Fără nici un cuvânt îi întorc spatele şi-l las acolo. amândoi sunt membri în consiliul băncii — vor
Mă gândesc să nu mă mai duc îndărăt în sat, ci să-i promite că vor aranja lucrurile.
scriu episcopului ce s’a întâmplat şi să-i cer scut înainte să se urce în trăsură, aşezi pe furiş câţiva
şi apărare. Doar biserica nu poate lăsa să piară un păstrăvi în lada trăsurii şi, roşu de îndrăsneală, spui
sat curat catolic, ca acesta! Dar mai întâiu fac cât ai fi de fericit, dacă i-ar da dimpreună cu să­
raport protopopului. In drum mă abat pe la el. rutări de mână Doamnei, rugând-o să nu soco­
E om bătrân, cu experienţă. Se bucură când mă tească prea mare sumeţie atenţia unui preot dela
vede şi mă ascultă cu răbdare. ţară.
— Nu aşa trebuia să începi chestiunea, scumpul — Nu trebuia să te osteneşti, — vor zice zâmbind
meu! Treaba asta ai greşit-o, ai greşit-o de tot. şi mulţămindu-ţi foarte. Te vor invita repetat să
— Cum, adică?— mai mergi pe la ei şi, îndată ce vor fi ieşit din sat,
— Nu ştii încă, cum trebue să procedezi cu vor constata unanim, ce om inteligent eşti, încât