Page 55 - 1933-12

7 5 4 B O A B E D E G R Â U

durea, toate se colorează iarăş. Totuş e frumoasă « Iubite Fiule *!
viaţa!... ...Zelul tău, altfel lăudabil, te-a împins la exa­
Oamenii nu-şi mai bat capul cu mine. Seceră, gerări. După informaţiile ce am, ai folosit sensi­
şi iarăş seceră... bilitatea trupească şi sufletească a poporului lovit
Apoi vine executorul şi le sechestrează grâul a de nenorociri, cum şi neexperienţa lui şi autori­
patruzeci de gospodari. tatea situaţiei tale, ca să-l aţâţi contra organelor
Statului şi să subminezi autoritatea, când pentru
cursul neturburat al vieţii de Stat şi fericirea ţării
e atât de importantă. Fanteziile tale sociale exa­
gerate se mişcă pe frontiera agitaţiilor. După
ce atât credincioşii, cât şi interesul Bisericii în
împrejurările grele de acolo, pretind mai multă
pondere, maturitate, experienţă şi cumpătare, decât
poţi avea şi după vârstă, aflu de bine să te întorci
îndată la postul vechiu şi să-ţi valorezi frumoasele
calităţi în cercul însemnat de activitate al educa­
ţiei tinerimii, în care ai arătat aşa de frumoase
începuturi, spre mărirea lui Dumnezeu şi spre bi­
nele Sfintei noastre Biserici... îngrijirea mai de­
parte a parohiei am recomandat-o în deosebita
pază a Protopopului districtual...».
Ameţiam, scrisoarea îmi tremura în mână. Bă­
trânul Protopop întors spre fereastră se cufunda
în ceaslovul său. Făcui câţiva paşi nesiguri şi cu
capul plecat îmi luai geamantanul să arunc în el
cele câteva boarfe sărăcăcioase ce aveam.
— Ia stai niţel! zise bătrânul preot. Nu trebue
să le pui aşa tare la inimă... Trebue să mai ră­
mâi câteva zile, cel puţin până voiu trimite pe
capelanul m e u . . .
*
In ziua următoare veni vestea că pe moşteni­
torul tronului şi soţia sa i-au omorit la Seraievo.
Cea din urmă faptă a mea în comună a fost că
am pus să tragă clopotele pentru ei.
In aceeaş noapte, făptuitori necunoscuţi aprind tot grâul
Oamenii s'au cutremurat şi pe toate câmpurile
a răsunat sinistru grozava « strigare », înfiorătoa­
In aceeaş noapte, făptuitori necunoscuţi aprind rea realitate:
tot grâul. Abia s'a putut mântui ceva. — V a i . . . ! V a i . . . A isbucnit războiul!... Vai!
Duminecă, înainte de liturghie, veni protopopul Vai!
pe neaşteptate şi aduse scrisoarea episcopului.
— Amândoi ne-am primit lecţia,— zice cu blân­ (urmează) IOSIF NYIRO
deţe. Asta-i a ta, asta-i a mea. din ungureşte de Itie Dâiana
Schimbând feţe, cetesc: cu desene de B. Szabd