Page 58 - 1933-12

C R O N I C A 757

putut crede, ia cadrul acela de trecut, de panoplii, de strămoşi n'am primit nimic. înţelegeam acum mai bine, stând de vorbă
măreţi in cadre, de bărbaţi şi de femei subţiri, de argintării, cu omul, toată acea şovăială.
toalete de seară şi englezism, intre nişte magnaţi sau lorzi De acolo am urcat pe Mureş până Ia izvoare şi am trecut
diletanţi de literatură. Poate că omul care te-ar fi împiedecat şeaua de piatră dintre cele două râuri gemene, mergând cu
mai mult să cazi intr'o asemenea greşală era tocmai Carol Oltul sâcuesc până in Ţara Bârssi, cu popasuri, ca să dau de
K6s. celălalt meşteşug, de constructor, al lui Kos. Poate că incă din
EI stătea intre ceilalţi mai mult tăcut. Capul inalt, cu mustaţa satul Castelului, botezat de noi cu numele destul de străin
bălae căzută, cu ochii veniţi de departe, are o bărbie inaintată locurilor, de Brâncoveneşti, am intrat intr'o clădire de şcoală
şi mare, ca un lacăt. Ceva închis şi tare pluteşte peste bunătatea ridicată după planurile lui. Niciodată pe aia piatra şi lemnul
liniilor şi a purtării. Cănd i se cerea să vorbească, focul dinăuntru n*au ascultat de o mai gingaşe prelucrare decât aceasta, la care
işi făcea loc. Acolo, de unde vine găndul, ai zice că nu e nici­ le-a supus închipuirea bogată şi cu puternice legături In reali­
odată linişte. Stăpănul lumii acesteia ascunse o ştie, şi de aceea tate a arhitectului nostru. Biserici cu foişoare şi contraforţi
se fereşte să se arate. M'am întors să-I ascult. Cuvintele erau ascunşi ca nişte bastioane locuite, muzee, cum e cel sâcuesc din
ca de răscoală. înţelegeam numai din cănd in cănd şi mă Sfântu Gheorghe, cu profil de cetate cu turnuri şi îmbrăcăminte
temeam şi atunci să nu greşesc. M'am lăsat de aceea purtat de iederă sau de viţă sălbatică, locuinţe cu poduri înalte şi cu
numai de muzicalitatea de munte, cu ecouri şi căderi, a vorbi­ pridvoare cu stâlpi şi cosoroabe înflorite au acoperit cu deose­
torului năvalnic. N’a ţinut insă mult. Ca şi cum s’ar fi speriat bire acest ţinut şi se întâlnesc tot mai dese in toată Transilvania,
singur de atăta activitate sonoră, s’a oprit deodată. Se poate să pe unde sunt aşezaţi Unguri. Eu nu ştiu pe altcineva, dintre
fi fost chiar in mijlocul unei prepoziţii. concetăţenii noştri Unguri, care să fi făcut mai mult pentru
Apoi am cercetat, cine era. Stăteam cu lămuritorul meu pe apărarea şi înălţarea prin artă a acestei populaţii decât fiul ei.
puntea castelului, pe sub care nu mai trece apă şi nu se mai
ridică nicio piedecă pentru călător, şi auzeam povestea unei vieţi
frumoase. Pe pajiştea de pe mai se plimbau căte doi şi câte
trei, oaspeţii. Numai K6s rămăsese singur, lângă bancă, pri­
vind in depărtare pe valea Mureşului, bolovănită de nori joşi.
Era ca o ilustraţie a cuvintelor noastre şi ca o evocare din istoria
culturală a Ungurilor din Transilvania. Sus in bibliotecă am
răsfoit cărţi ilustrate de el, versurile lui Aprily pe care il cu­
noscusem şi care a plecat să facă o mai bună carieră lirică la
Budapesta, fără să aibă prea multe pricini să fie mulţumit, şi
propria lui lucrare, atunci abia apărută, despre CăLâţele. Casă de Kos Kâroly
Mi-aduc aminte că i-am cerut să scrie ceva şi pentru noi despre
atât de înzestrat cu insuşiri de minte şi de inimă, Carol Kos.
E cea mai de preţ recunoaştere care i se poate aduce la pragul
celor 50 de ani de viaţă, atât de armonic şi de harnic trăită.
Muzeul unguresc, înfiinţat zilele trecute la Huedin, unde se
varsă administrativ şi etnografic ţinutul Câlăţelelor, e fapta cea
mai nouă şi o adevărată încununare de activitate a lui K6s.
Noi nu-i putem sărbători aniversarea decât cu vorbe, calde
şi din inimă, dar nu mai puţin vorbe; el şi-a sărbătorit-o cu
incă o creaţie.

LAUDA NEGOŢULUI ROMÂNESC. — Academia de
înalte Studii Comerciale şi Industriale era, până anul trecut,
când a împlinit 20 de ani dela înfiinţare, una din clădirile
Bucureştiului care putea fi arătată ca un model de arhitec­
tură şcolară monumentală şi artistică. Doi arhitecţi, răpo­
satul Cerchez şi Van Saanen, işi uniseră, unul ştiinţa lui
clasică, de catedră şi de şantier, iar celălalt trebuinţa de stil
şi patima verticalei, ca să dea intr’un semicerc frânt de piaţă,
mai mult neprielnic, acest palat cu îndoit caracter: in faţă
K6s Kâroly, desen de Bila Szabo coloane antice şi cupole de Renaştere, iar Îndărăt turnuri
de beton, stăpânirea liniei orizontale in faţadă şi avântul
acest ţinut atât de caracteristic şi mai ales atât de îndrăgit de liniei verticale in corp. Privitorul care dă ocol clădirii sau
artist. Aştept incă! Fără să-l fi putut întâlni şi cunoaşte, pe o cercetează de departe va rămâne totdeauna uimit de această
când lucram pentru Monografia Transilvaniei, la zece ani dela împreunare. Arhitecţii n‘au dcslegat insă aci o problemă a
Unire, il rugasem prin prietenul Ion Chinezu să contribue cu lor, ci însăşi problema de astăzi a arhitecturii, dornică, pe
un studiu despre Plastica ungurească ardeleană. Avusesem, tot de o parte, de inoirile aduse mai cu seamă de tehnica sim­
prin mijlocitori, un fel de slabă făgăduială. In cele din urmă plificatoare şi neputând, pe de altă parte, să uite secolii crea­