Page 61 - 1933-12

C R O N I C A 7 5 9

Scriitorii români sunt datori, in toc căzui, un răspuns, cu atât pregătită a dat o părere puternică despre Eminescu şi Vero-
mai mult cu cit el ar încuraja şi ar cere o continuare a faptei mca Mide. In introducere aşază pe Eminescu intre marii
dinţii intre aceia unde s’a născut şi ar fi uşor în primejdie poeţi ai omenirii, pe acesaş linie cu Goethe şi Petdfi. Relevă
să se oprească. că i se contestă purismul rasei, şi in aceasta se aseamănă cu
întâia conferinţă, a d-lui Arpad Bitay, despre legăturile Petdfi, al cărui tată, Petrovici, era de obârşie Sârb, ceea ce
dintre Români şi Unguri, a adunat in sala de întruniri a clu­ nu poate răsturna că a fost şi rămâne cel mai reprezentativ
bului ziariştilor din Cluj, cel puţin 100 de ascultători aleşi, poet al neamului său. Dovadă că nu rasa, nu sângele este
scriitori şi redactori ai ziarelor şi revistelor ungureşti din capi­ elementul determinant in alcătuirea conştiinţei naţionale a
tala Ardealului. Dintre scriitorii români erau de faţă redactorul omului, mai ales a omului superior. Bună cunoscătoare a limbii

Planul Parcului Zoologic dela Stellingen-Hamburg

revistei ♦ Gând românesc » şi cercetătorul preţuit al literaturii noastre, conferenţiara citează in rostire fără greş versuri so­
maghiare ardelene, d-1 Ion Chinezu , părintele Ilie Dăianu şi nore din Eminescu pe care apoi le dă şi in traducere, după
Ion Breazu, dela Muzeul limbii române. Eu venisem anume Kidir, Berde Maria şi KiMdi. Atâţia au tradus dintre conce­
dela Bucureşti şi reprezentam P.E.N.-Clubul României, secţia tăţenii unguri pe Eminescu!
centrală. Conducea preşedintele subsecţiei, baronul N.Binffy, In partea a doua vorbeşte delicat şi discret despre Vcronica
care a ţinut o cuvântare introductivă, cu un răspuns din partea
delegatului român. Conferinţa a fost plină de documente şi
vrednică atât de prilej cât şi de vaza de cercetător a conferen­
ţiarului.
Dau despre conferinţele celelalte cuvintele cuiva care le-a
urmărit de aproape şi era cum nu se poate mai pregătit să le
preţuiascâ in toată însemnătatea lor, atât de manifestare cât
şi de fapte, părintele Ilie Dăianu:
• După conferinţa de deschidere a d-lui Bitay Arpad, care
a arătat un noian de date asupra legăturilor ungaro-româneşti
din trecutul mai depărtat, au urmat câteva conferinţe cu
subiect mai precis, din timpul mai apropiat de noi.
D-1 Lupu Gyalui, fostul bibliotecar al Universităţii din
Cluj, a vorbit despre Caragiale. Publicist de marcă mai veche,
deşi ştie ceva româneşte şi ar fi putut adânci spiritul lui
Caragiale, conferenţiarul, oricât recensent dramatic şi este­
tician, nu a reuşit să-l facă atrăgător pentru publicul său ascul­
tător. In biografie relevează origina grecească a familiei, de
unde ii deduce spiritul fin de observaţie. In firul scrierilor
dramatice incearcâ a da o icoană a stărilor sociale şi culturale
Carol Hagenbeck (1844—1913)
româneşti din veacul trecut, fără să accentueze destul că figu­
rile lui Caragiale sunt caricaturi create anume pentru critica Mide, fără să ştie că Ştefan Mide, soţul ei, era din Feleacul
unei societăţi in prefacere grăbită. Clujului şi că se cununase cu fosta sa elevă in biserica unită,
Mult mai reuşită a fost conferinţa d-şoarei profesoare Ema din apropierea localului de conferinţă, în str. lorga.
Kapdebd, care anunţase conferinţa sa cu acest titlu sugestiv: Fără să anticipez, pot constata că această conferinţă a fost
«Eminescu muszija », adică Muza lui Eminescu. cea mai bună, şi ca formă, şi ca fond, poate pentrucă a fost
Impunătoare prin toată apariţia sa, profesoara dela Târgu cea mai caldă şi mai francă.
Mureş a vorbit liber, deşi avea manuscrisul înainte, şi bine Foarte interesantă prin concepţie a fost conferinţa d-lui