Page 65 - 1933-12

C R O N I C A 7«3

Fapta politici a întregirii ţării a dus la fapta culturali a în­ tulbure şi inconsistentă la început, revărsându-sc in supli­
t jghebării unei literaturi ungureşti şi germane transilvănene mentele ziarelor, in numeroasele reviste de scurtă durată,
de sine stătătoare. De cincisprezece ani ea nu face decât să in modeste broşuri (multe din aceste editate de autori), in
îmbrace tot mai strălucite înfăţişări. care dela început se anunţă ideea transilvanismului, a acelui
Nu e îngăduit să trăim alături de această viaţă nouă fără spirit local adică — desprins din reminiscenţe istorice, din
s'o cunoaştem şi să ne bucurăm de ea. Ca in hărţile vechi, consideraţii geografice şi sociale — prin care această litera­
sunt şi in sufletul unei ţări pete albe de ţinuturi necălcate, care tură ţine să se definească.
trebue să stârnească insă totdeauna nerăbdarea şi indrăsneala Din această vegetaţie literară încâlcită a întâilor ani de
exploratorilor. Credem că este o datorie să ajutăm trecerea după Unire, crescută in temperatura unei critici sentimen­
dela unii la alţii a valorilor literare, care, dacă nu sunt toate tale, vremea a tăiat ce era de aruncat şi a pus in lumină ce
româneşti, sunt toate ale României şi au dreptul la un sistem era de păstrat. Opera de limpezire s’a făcut mai ales prin
de liberă circulaţie înăuntrul hotarelor. Ajungem pe această revista dujană Erdilyi Helikon (Heliconul Ardelean), câr­
cale şi la un fel de incorporare şi naţionalizare într’un înţeles muită in cei şase ani de existenţă a ti de până acum de con­
mai înalt a lor. tele Nicolae Binffi, fost ministru de externe al Ungariei
Lucrul nu se poate face decât printr’o bibliotecă de tra­ imediat după războiu, de poetul Ludovic Aprily (azi profesor
duceri, pe de o parte din limbile ungară şi germană, pentru la Budapesta), de romancierul şi criticul de solidă şcoală
literatura ardeleană in limba română, şi pe de altă parte, din franceză Aladar Kuncz, venit dela Budapesta, şi de multi­
româneşte in ungureşte şi nemţeşte, pentru concetăţenii noştri lateralul Carol K6s, arhitect, desenator, gravor, critic de artă
cari nu ne pot ceti, din nouile pământuri. Biblioteca din urmă şi romancier.
ar avea şi folosul unei legături cu cetitorii de limbă germană Nu e de prisos să se ştie că N. Binffi a renunţat la o si­
şi ungară din ţările lor de origină. Nu e vorba insă numai tuaţie de mare suprafaţă in Ungaria, nu numai in politică.
de o întreprindere de bunăvoinţă sau de curiozitate trecătoare,
ci de una programatică şi statornică. Această bibliotecă de
traduceri n’o poate Începe decât sau Statul sau, mai bine.
Fundaţiile Culturale Regale.
D-l Ion Chinezu, un cunoscător dintre cei mai harnici
şi mai iubitori ai literaturii ungare ardelene, s’a învoit, în­
sufleţit de acceaş convingere, să schiţeze starea problemei
şi locul său înăuntrul ei a romancierului. Nu ştim un al doilea
care ar fi putut s’o facă mai bine şi mai ales cu o egală în­
dreptăţire.
| r
✓
IOSIF NYIRfl
S'ar părea un paradox şi nu este decât o realitate ce se
poate verifica la fiecare pas: viaţa literară maghiară din Ar­
dealul de după rizboiu se desfăşoară intr’un ritm neasemănat
mai vioi decât cea de dinainte de 1918. O accentuată şi pro­
gramatică tendinţă de autonomie faţă de scrisul din Ungaria —
fără sacrificarea bine înţeles, a legăturilor esenţiale, subte­
rane, ci limitată doar la o mai atentă explorare a peisajului
şi tradiţiilor ardelene — a creat o literatură ungurească nouă,
o literatură ardeleană. Termenul e nou; întrebuinţarea lui,
înainte de războiu, ar fi fost socotită drept o erezie — nu
numai in Ungaria, ci şi in Ardeal. Căci in el se cuprinde afir­
marea unui spirit regional care ar fi fost energic detestat
in anii aceia stăpâniţi de obsesia unificării, cu orice preţ şi
in toate domenide vieţii, când un ministru al instrucţiei pu­
blice a găsit de cuviinţă « să impuie şcolilor, printr’un ordin
confidenţial ca numirea de Transilvania (—cu o veche şi
concretă rezonanţă şi pentru Unguri —) să fie înlocuită prin
aceea de Platoal Sud-Estic, iar sub raport politic Ardealul
să poarte numele de Ţinutul de dincolo de Piatra Craiului *).
Cu atât mai interesant este procesul ce se desvoltâ sub
ochii noştri de 15 ani încoace. Semnalul de reculegere de dar şi in viaţa literară şi artistică a ţării (a fost, ani dc-a-rându',
după dezorientarea întâielor momente a fost dat tocmai prin directorul general al Teatrului Naţional şi al Operei din Buda­
literatură. O literatură de îndemnuri, copleşită de lirism, pesta şi a avut însemnate succese literare acolo), pentru a
veni să vegheze la destinele acestei noui literaturi ardelene,
*) Revista Erdelyi Helikon (Heliconul Ardelean), a. 1928, iar fecundul animator, omul de gust şi de iniţiativă, K6s,
P- 57- deşi invitat cu stăruinţă şi în repeţite rânduri Ia o catedră