Page 67 - 1933-12

C R O N I C A 7^5

Exişti in adevăr trăsături sufleteşti specifice care deosebesc stea căzătoare a poporului tău orfan, dispreţuit, străin in ţara
pe Săcui de Ungurul din Pustă şi chiar de tipul general al Iui; neştiutor, barbar, asiatic, tu pecete mută a buzelor pă­
Ungurului din Ardeal. Un fond de tristeţe ce se sbate des- rinţilor noştri; V’o încredinţez vouă păsări ale câmpului şi
nădăjduită in atâtea vechi balade îmbibate de gustul morţii, fiare din păduri... Grăbiţi-vă s’o învăţaţi inainte ca noi
se impleteşte, in acest suflet sicuiesc, cu o şiretenie veşnic s'o uităm... Culegeţi toate dulcile noastre cuvinte risipite
la pândă, cu o ghiduşie mereu trează pentru a pune Ia cale ca odată — cine ştie când< să ni le puteţi înapoia*...
o păcăleală sucită. Oameni de munte, aşezaţi in judeţele Trei
Scaune, Ciuc şt Odorheiu, izolaţi de restul maghianmii prin In jugul Domnului inscamnâ, fără îndoială, momentul cul­
intinse valuri de românism, Sâcuii au păstrat, pe de altă parte, minant in cariera literară a lui Nyirâ. Părăsind predilecţia
un graiu arhaic, cu accentul cântat, cu inversiuni capricioase pentru acei falduri decorativi de fraze solemne care fac din
şi construcţii eliptice. • Zimbrul de la Jibâu * mai degrabă o scrie de romantice
In nuvelele sale, Nyiro se dovedeşte un cunoscător ca ni­ panouri istorice, în ultimul său roman, Nyird ne dă toate
meni altul al ciudatei lumi dela poalele Harghitei pe care o peripcţule îndelungatei lupte ce se petrece in sufletul unui tânăr
prezintă rapsodic, intr'un stil incărcat de reminiscenţele graiului preot catolic, — intre teribila poruncă a renunţării pe care
săcuiesc. O pătimaşă iubire de neam şi de pământul natal imensa putere a Bisericii i-o impune — şi intre chemările
alcătueşte suportul acestor nuvele, — balade in proză, sau vieţii care colcăie in pieptul tânărului preot celibatar. Liric
vagi evocări mai de grabă decât adevărate construcţii epice. şi aici — dar de un lirism justificat mai mult decât oricând,
Conturul acţiunii se pierde, se absoarbe in atmosfera învă­ fiindcă romanul e urzit din fire de autobiografie, Nyiro iz­
luitoare, stăpânită de nu ştiu ce straniu duh al pădurilor. buteşte să construiască, de data aceasta, un roman robust,
In această atmosferă de magie oameni şi întâmplări de rând de rară armonie.
capâtă accepţiuni de legendă, de vis. Din momentul in care poarta bătrânului seminar se inchide
Acest subiectivism in interpretarea naturii şi a sufletului ca o lespede de mormânt după tânărul intrat aici, silit de
popular nu e scutit totdeauna de abuz de metafore, de pompă sărăcie, imolându-şi toate visurile adolescenţei — moment
barocă şi de exagerări ale mândriei de rasă, totuş el a îmbo­ ce aminteşte izbitor pe Jocelyn al lui Lamartine, — şi până
găţit cu o culoare nouă stilul unguresc de astăzi. la părăsirea, in plină vârstă bărbătească, şi după un dramatic
Stilist inainte de toate, migălitor pasionat de imagini, Nyiro zbucium, a hainei preoţeşti pentru o dragoste curată, pe di­
consacră un roman intreg dragostei de limbă. Romanul istoric naintea noastră defilează toate momentele extrem de inte­
Zimbrul dela Jibău, in care împăratul Iosif al 11-lea şi baronul resante « experienţe catolice > care, cum spuneam, e aportul
Nicolae Wesseleny sunt puşi faţă 'n faţă — cel dintâiu, « poetul cel mai de preţ al lui Nyird in literatura ardeleană. Viaţa se­
domniei * reprezentând ideea unui grandios impenu abso­ minaristului de înaltă distincţie etică şi intelectuală, chinuit
lutist întemeiat pe forţa centralismului şi pe o adâncă iubire de îndoieli, ajungând, prin meditaţii adânci şi mortificare,
de oameni, dar distrugând orice veleitate de independenţă la realizarea împăcării creştineşti, la identificarea cu subli­
naţională, — cel de al doilea, baronul, intrupând orgoliul feudal mele idealuri ale religiei, la integrarea in marea disciplină
şi patriotismul local a căror expresie el Ie vede in cultul limbii catolică, apoi preoţia la sate, cu dureroasele datorii de doctor
maghiare — nu este altceva decât o fastuoasă şi retorică apo- sufletesc pentru atâtea răni care toate aşteaptă alinarea dela
tcozare a limbii ungureşti. Sunt semnificative, şi nu numai miraculoasa putere sacerdotală: iată punctele culminante ale
pentru tâlcul lor istoric, ci şi pentru inţelesul lor de actuali­ graficului acestui roman ardelenesc, care, pentru adâncimea
tate — cuvintele pe care baronul ungur Ie rosteşte la adunarea explorărilor in domeniul catolicismului trebue pus alături de
judeţeană din Zâlau, atunci când se vesteşte că impâratul un alt roman semnificativ — acesta al protestantismului —
a decretat ca unică limbă oficială a Statului, limba germană: romanul Căruţa Dracului de episcopul reformat al Ardea­
«Adio, preasfântă, ocărită, scumpă limbă ungurească..., tu lului, Alexandru Makkai. Ion Chineza

Teatru, muzică, radio, cinematograf

STATISTICA FILMULUI. — Anul 1933 a fost pentru cu aceiaşi artişti, producţii foarte puţin deosebite una de
cinematograf un an de durere. In întâiul rând, din pricini alta. Am cunoscut astfel filmul poliţist, filmul de groază,
lăuntrice, care s’au simţit în acelaş timp in toate locurile filmul cu tenori, in nenumărate exemplare, care satură şj
de producţie a filmului. Arta cea nouă, după biruinţa fără îndepărtează publicul. Poate că in niciun an timpul de rulare
asemănare dela început, nu se putea să nu se întâlnească şi a unui film n’a fost mai scurt, spre desnădejdea cinemato-
cu această criză de creştere. Cea mai grea dintre treptele grafiştilor, decât acum. E semnul cel mai vădit. Mi se pare
de evoluţie a fost filmul sonor. Mai sunt insă şi altele. Cine­ că un singur film sau cel mult două au izbutit să rămână pe
matograful nu cunoaşte desvoltarea liniştită a teatrului, cu afiş două săptămâni, şi aceasta in Bucureşti, la cele mai cer­
şcoli sau cu epoci lungi de adâncire şi de prelucrare, tragedie, cetate şi mai bune cinematografe. Filmul e ca moneta: cu
dramă, teatru clasic, teatru romantic. El e intr’o necontenită cât e mai slab cu atât se mişcă mai repede.
căutare. Marele procent de tehnică pe care îl cuprinde ii dă In al doilea rând, cinematograful a avut de suferit şi din
un caracter propriu, simţit şi in latura lui spirituală. Dato­ pricini din afara lui. Anul trecut s'a votat o nouă lege de im­
rită unei trebuinţe de organizare comercială, am fost năvă­ punere a spectacolelor. In locul impunem globale pe clase
liţi de pildă, de filmul in serie. Aceeaş Casă fabrică, aproape de localuri şi categorii de oraşe, împotriva căreia cinemato*