Page 68 - 1933-12

766 B O A B E D E G R Â U

grafiştii protestau ci împovărătoare şi nedreaptă, s'a aşezat tot atunci cea americană 573.520); producţia franceză 110
impozitul asupra fiecărui bilet de intrare. Protestul a fost filme cu 127.791 metri.
numaidecăt mai puternic decât cel vechiu. Ne lipsesc până Scăderea, care se aştepta, datorită împrejurărilor politice,
acum datele pentru intiile nouă luni de aplicare a legii, dar a filmului german, n’a avut loc. El se apropie fără incetare
din ce ştim dela Ministerul de Finanţe ele au să însemne de filmul american.
un simţit plus de încasări faţă de trecut. Dacă, in ciuda crizei Totalul filmelor intrate in drculaţia cinematografică a fost
de public, proprietarii de cinematografe au trebuit să plă­ in cursul anului 1933, 679 cu un metraj de 830.036 metri. (In
tească sume mai mari, starea lor de astăzi apare, in tot cazul, 1930, 1.035.890, in 1931, 938.450 şi în 193a, 709-309)- E
ca îngreuiată faţă de surea din 19)2, oricare ar fi fost atunci vorba de un uşor spor faţă de anul trecut. Au fost respinse de
capacitatea lor de plată. O altă urmare a aplicării nouei legi e că cenzură 8 filme în lungime de 17.539, ceea ce ar ridica nu­
acea cotă parte din încasări care se întrebuinţa anume in sco­ mărul filmelor şi metrajul inregistrat la acest servidu la 687
puri culturale nu mai există. Ea a fost trecută primăriilor, şi 847.575. Dintre acesta filme obişnuite au fast 422 cu 745.845
fără vreo altă îndatorire din partea lor. Impozitul şi-a pă­ metri, lungime, iar filme culturale, 257 cu 84.191, în care
strat astfel numai numele dela început, mai puţin scopul trebue socotite şi jurnalele documentare. După lungime au
pentru care a fost creat. fost 331 de filme cu 717.360 metri de peste 1000 metri şi 348
In aceste împrejurări, mai mult de strimtorare generală, cu x 12.676 sub 1000. Au ieşit în plus 207 copii de 297.820
numărul şi mărimea filmelor intrate in ţară nu s’au schimbat de­ metri lungime. Din 63 de filme la totalul de 679, cărora
cât in amănunt, faţă de anul dinainte. Sutistica filmului in Ro­ li s’au făcut unele tăeturi, 27 au fost americane şi 29 germane
mânia ne arată tot atât de tribuuri producţiei străine. Filmul (faţă de 368 şi 191, ceea ce creşte proporţional cota negativă
românesc n’a existat nici in 1933. Cele 3 filme româneşti in a filmului german); pe de altă parte, din totalul de 257 filme
lungime de 4.1x0 metri nu înseamnă intr’adevăr nimic faţă culturale, 191 au fost americane şi numai 11 germane, cele
de totalul filmelor reprezentate in acest an. Am fost numai dintâi cu 55.737 metri, iar celelalte abia cu 9.790. Filmul
înaintea unor ţări sau limbi care n'au decăt locul din urmă, obişnuit comercial a fost reprezentat prin 177 bucăţi de
mai mult statistic, in cinematograful din România: Dane­ 307.840 metri producţie americană, şi 180 de 308.585 pro­
marca cu 2.400 de metri. Suedia cu 2.237 şi idiş cu 2.120. E ducţie germană. Producţia americană a covârşit datorită nu­
drept că în 1932 am avut 3.800 de metri; s'ar putea zice că mai secţiei sale culturale.
am înregistrat un progres! Producţia americană, care stă în Dar cifrele acestea mai pot duce şi la alte incheeri. Ele vor
frunte, ne-a trimes 368 de filme de 363 577 metri (in 1932, putea să-şi destâinuiască insă întreg înţelesul abia atunci
326.593); cea germană 191 de filme cu 318.375 metri (in când vom arăta şi răsunetul, prin număr de spectatori, pe
1932, 291.969; ea e in continuă creştere: in 1931 a fost 254.486; care bunurile înfăţişate de aceste cifre l-au găsit in public.

Turism, sport, educaţie fizică

CRĂCIUN IN MUNŢI. — Rătăcirea pe străzile unui mare cu cercuri de vârzoabe la picioare, indreptându-sc spre stau­
oraş in ajunul Crăciunului înseamnă participarea ca martor lele Naşterii. Nimeni nu glumeşte cu cântecul care umple gura
la moartea unor datini. Colindătorii sunt nişte cete străine, de mireasmă şi de sfinţenie. Prea e mare tăcerea şi departe
lipsite de credinţă, şi steaua pâlpâe in căutarea unui Vicleim lumea şi contrastele civilizaţiei.
care se ascunde. Ceeace era patriarhal, venit din fundul tim­ Am plecat intr’o iarnă grea ca aceea de acum, pe subt pini
purilor, în care auzeam, ascultându-ne mai mult pe noi, cu încovoiaţi de zăpadă. Până la un loc ne-am dus cu un tren
ochii închişi, pasul strămoşilor, a fost innecat de viaţa nouă de turişti, rezemaţi pe sacii cu merinde şi schimburi calde.
şi vijelioasă. Ca să scape de pieire, daunele au trebuit să se Când ne-am dat jos la o gară ascunsă in negură, ca intr’o
facă spectacol, fie de şcoală, fie de societate. Ele s'au strâns şubă, se făcuse noapte bine. Drumul sclipea insă de albeaţa
in jurul pomului de Crăciun, care are altă obârşie, şi de pe zăpezii şi il cunoşteam din atâtea alte plimbări pe toate vre­
drum şi de subt cerul lui Dumnezeu, unde erau ale tuturor, murile. Am început urcuşul, ţărăneşte, cu un Doamne ajută.
au intrat în case. Nu mai trăesc împreună cu noi, d au ajuns Dacă stelele nu voiau să se arate, şi între ele steaua cea mare
trecut, şi luarea aminte pe care le-o mai dăm e un zâmbet a magilor, ştiam la casa de adăpost, unde eram aşteptaţi, toată
păstrat încă acestui trecut. Până ieri legenda nu se desfăcuse serbarea Crăciunului, cu vite, cu păstori şi cu ingeri. Nu
de viaţă, pe când astăzi ne trebuc o silinţă, de care ne dăm trebuia decât să intrăm noi, tropăind şi albi de chiciură, pen­
seama, ca să trecem dintr’una intr’alta. tru ca pregătirile să ia viaţă şi să ne cuprindă in hora lor. Mer­
De aceea poate, pentru căutarea acestui Crăciun visat, călă­ geam, fără să vorbim, fericiţi, cu această vedenie inainte.
torule la care îndeamnă mai mult decât altele aceste sărbători. Peretele nopţii avea să se deschidă deodată şi să ne desvălue
Călătoriile nu sunt spre o coastă de azur oarecare, cu vară cea mai frumoasă întâmplare a creştinismului. De atunci
veşnică, d de-a-dreptul in inima iernii, pe pârtii atund întâi sunt ani, dar bucuria şi uimirea scormonirii aceleia prin
făcute, in domnia de argint a muntelui. Folklorul nu indrăs- întuneric, alunecând in gropi, lovindu-ne de rădăcini, îngro­
neşte să apară intr’un şir de skiori cu masalale aprinse, care paţi in vreun troian nebănuit, pe cărări de tinereţe şi de cre­
cântă o colindă învăţată in copilărie alunecând încetinit pe o dinţă, sunt dintre cele care nu se mai uită. Toate Crăciunurile,
vale, ca să nu se amestece rândurile. E ca o adunare de ciobani atât cele aevea cât şi cele din cărţi, vin de atunci şi se desvoltâ