Page 69 - 1933-12

C R O N 1 C A 767

pe icoana lui mereu vie, ca un fund minunat şi statornic, neumblate. Ele sunt un dar al drumeţiei. Fără aceasta niciuna
firi care şi-ar pierde înţelesul sau cel puţin farmecul. nu ş'ar putea înţelege.
O călătorie in munţi era in acei ani o raritate şi o indrăs- Pe măsură ce se duc oamenii vremii ei. Bucura Dumbravă
nealâ. Tălpile uşoare de lemn ale oamenilor nordici nu ajun­ se întoarce intre noi tot mai mult numai ca literată. Dacă
seseră in că pe la noi. Astăzi lucrul începe să fie obişnuit. se mai plimbă şi pentru ceilalţi, se plimbă numai prin cărţile
Lecţiile şi antrenamentele de ski au mai mulţi credincioşi ei. Vânturile nu mai sunt vifore de stâncâni, ti adiere de
decăt patinele. Sunt locuri, atăt prin Prahova, cit mai ales pagini întoarse, iar stelele, imagini in adâncul unei descrieri.
in Ardeal şi Bucovina, unde noul mijloc de mers pe zăpadă Literatura a luat-o şi a depărtat-o. Numai noi, câţiva, plecăm
e intrebuinţat in viaţa de toate zilele, uneori de poştah, ca să şi astăzi cu ea la munte şi o vedem, ca atunci, inaintea noastră,
ducă scrisorile in sate înalte şi tăiate iarna de marile drumuri, pe o cărare care nu mai ştim unde duce.
şi alteori de lucrători, pănă la fabricile şi atelierele lor. Treceam, Un Crăciun in munţi ne împresoară de toate aceste amintiri.
nu de mult, pe drumul dela Rădăuţi la Storojineţ, şi subt un
mal cotit, aproape de Sireţel, un skior pornit nu ştiu de unde,
a sărit sus peste capetele noastre, intr'o curbă albă, şi s’a
pierdut rizind in vale.
Poate cea mai veche expediţie a unor drumeţi in munţii
zăvoriţi de iarnă a fost la noi aceea povestită de Bucura Dum­
bravă, în cartea ei astăzi ajunsă clasică. O citiam, atunci cănd
a fost scrisă, sunt mai bine de zece ani, mai mult ca o pagină
de literatură, atăt de repede am înaintat in sporturile zăpezii.
E in capitolul despre « Duhul munţilor ». De căte ori pornesc
pe aceleaşi drumuri albe, pe subt stăncile pline de ţurţuri,
ca de nişte muşchi şi ciuperci ale iernii, gândul scriitoarei
şi al tovarăşei de drumeţie, care cea dintâi a visat şi a încercat
să deschidă muntele iama, se întoarce şi mă urmăreşte.
II regăsesc şi in « Calendarul săptămânal » de turism, alpi­
nism, vilegiatură, balneologie, ski, floră, faună, vânătoare,
scos de curând de « Canea Românească • (80 lei), subt îngrijirea
Touring Clubului României şi a preşedintelui lui, d-1 Mihai
Haret. Printre vederile din toată ţara şi scrisul cunoscătorilor
cari pun Intr’o lumină aproape de poveste muntele şi marea
românească. Bucura se alege zâmbitoare şi acum indepănatăf
Canea e împărţită in săptămâni. Iat-o in săptămâna d.n
Ianuarie, cănd am pierdut-o! ...
Literatura a răsplătit pe Bucura Dumbravă mai bine decât
drumeţia. Nitio potecă in munte, nitio poiană, casă de adă­
post sau şi pot rece de potolit setea, nu-i păstrează numele.
Locurile care i-au fost atât de dragi şi pe care le-a străbătu
sau ie-a cântat până le-a făcut ale tuturor, au uitat-o. Numai ■ o A
noi, tovarăşii a de rătăciri, fi mai păstrăm amintirea şi o TOURING-CLUBULUI ROMÂNIEI
rechemăm, vie ca odinioară, la câte un popas de foc de brad
sau pe laviţa vreunei stâne cu frumoasă vedere. Ceilalţi trebue
s’o caute in cărţi. K O I T U R A . C A A T C A M O m A N K A « C A - . » U C U » t * T I
Către aceste cărţi ale ei a purtat-o insă mai cu seamă dra­
gostea de drum şi dragostea de munte. Carmen Sylva poves­
Coperta Calendarului Săptămânal
teşte intr’o prefaţă pusă la unul din cele două romane, in
care trebue să se apere de svonul că ea ar fi autoarea, despre
tânăra prietenă, cu nume de tluri şi de piscuri carpatice, VALEA-FArA-IARNA $I COASTA-DE-ARGINT.—
vitează şi singuratică, mai mult sus la munte decât acasă. A ieşit de curând o mică revistă lunară cu acest nume, care
Ea nu face portretul unei scriitoare, d portretul unei drumeţe, urmăreşte să facă să pătrundă intr’un cerc mai larg faima
al celei dintâi, al celei mai bune şi al celei mai întregi dintre minunatului ţărm de Miazăzi al Mării Negre româneşti.
drumeţele României. Citiţi încă odată < Haiducul » şi răs­ E Buletinul Societăţii «Amicii Batovei şi ai Coastei de
foiţi din nou «Pandurul»! întârziaţi la «Ceasuri sfinte» şi Argint» şi continuă, in Capitala Ţării, tradiţia atât de scurtă
ascultaţi iarăş cântecul înalt al «Cărţii Munţilor»! Ceeace a foilor locale cu scop asemănător. (Hotel Englisch, Calea
vă va izbi şi se va păstra ca o trăsătură in toate întâlnită va fi Victoriei 5a). Vom urmări-o cu toată iubirea unor vechi pă­
acel suflet al ţării, făcut in mare parte din privelişti şi din timaşi ai gândului pe care II serveşte.
susur de frunză sau din miros de iarbă, intr'o pădure sau pe o Iată câteva din temeiuri şi ceva din istoric.
înălţime. Pe acestea ea le-a adus însă din pribegiile nesfârşite. In Pinacoteca Municipiului Bucureşti, care abia s’a deschis,
Cărţile ei sunt ca nişte flori ale reginii culese de pe culmi cea mai frumoasă bucată este o pânză de Steriadi, două