Page 70 - 1933-12

768 B O A B E D E G R Â U

mahoane la malul mirii, puternice şi ptep:oase ca nişte cen­ acropole, chipuri de piatră sau vase, care vorbesc de oameni;
tauri de apă. Expoziţiile de artă care se urmează una după şi de arta de odinioară. Primăria Balcicului a făcut din ele
alta Ia Fundaţia Dalles aduc fiecare aceleaşi dovezi ale unei începutul unui muzeu regional, care n'aşteaptă decât să fie
şcoli plastice româneşti, cu lumini şi subiecte maritime. E sporit şi să fie mai bine pus la îndemâna oaspeţilor sau a
şcoala Balcicului. Balcicul el insuş nu e decât un nume şi studioşilor. Cu ruinele cetăţii bizantine dela Capul Caliacra,
un simbol pentru o intreagâ regiune. Pentru aceasta chiar in afară de bastioanele şi zidurile incă păstrate, s'au clădit
numirile mai cuprinzătoare, de Coasta-de-Argint sau Valea- atâtea sate şi e acoperită toată câmpia înaltă dimprejur, că
firi-Iarni, nu sunt inşi de ajuns. Ar trebui găsit ceva care de casele unei lumi întregi. La întoarcerea Românilor, după
si vorbească de coasta din dreptul farului alb dcla Şabla zilele Iui Mircea-cel-Bătrân, pe aceste locuri, ele nu mai
pini la munticelul aproape napolitan dela Ecrcne. Pe-aici păstrau nimic deosebit. Frumuseţea Balcicului şi a Coastei-
s’a născut şi o noul iubire faţă de marea românească. de-Argint e o descoperire românească. Până la noi nu
Poate ci firi artiştii noştri plastici. Intre cari aşezăm şi fusese ochiu s’o vadă şi nici gură să cheme pentru aceste
pe Regina Maria, locurile acestea ar fi rămas deapururi în­ însuşiri. Dacă belşugul de grâne, sub care se înviora tot
globate In noţiunea geografici şi politici, mai mult neplă­ litoralul, astăzi nu mai e decât o amintire, datorită atât pu­
cută, de Cadrilater. Astăzi, in schimb şi datorită lor, terii de atracţie sub stăpânirea românească a Bazargicului
Cadhlaterul insuş ni se arată inobilat prin acest chenar de cât şi tragediei obşteşti a produselor agricole, s’a găsit alt­
metale şi de pietre scumpe. La marginea lui se ridică pentru ceva ca să-i ţie locul cu prisosinţă. Varna vecină Insăş a
ochii noştri depărtaţi pajiştea celei mai albastre mări şi gră­ simţit nevoia să se schimbe, ca să trăiască, într’o staţie bal­
dinile de smochini şi de migdali, ca o făgâduială medite­ neară aproape internaţională. Pentru Balcic şi Coasta-de-
raneană. Gândul unei legături deadreptul, cu un pod Argint noi pregăteam, cu mult înainte, incă de acum
monumental intre Olteniţa şi Turtucaia, din Bucureşti pini douăzeci de ani, de când ne-am întâlnit cu ele şi le-am
la Balcic, incepe si apară mai mult decât numai un vis îndrăgit, o existenţă aparte. Stadiul in care ne găsim e
frumos. Posibilităţile turistice ale intregii regiuni, inviorate mereu cel de propagandă, dar sunt semne că ne apropiem
in timpul din urmă de posibilităţile economice Întrevăzute de cel de-al doilea, al organizării. Cine vede îmbunătăţirile
in lunca Batovei, vechea Vale-firă-iarnâ a ciobanilor neutri, Balcicului, Palatul Reginei cu parcul lui de o mie şi una de
de activitatea din jurul societăţii « Prietenii Batovei şi ai nopţi, portul pescăresc dela Tuzla, de unde se poate sa
Coastei de Argint », sunt dătătoare de cele mai bune nădejdi. răsară întâia noastră şcoală de pescari de Mare, frământarea
Regiunea păstrează urmele unei vieţi de strălucire, care din jurul viii Batova, îşi dă scama că se află înaintea întâi­
a fost acoperită de cenuşa vremurilor. Coloniştii eleni au lor semne ale acestui stadiu. Ele sunt o bună solie. Si
venit până sub aceste maluri, cu zeii şi cu civilizaţia lor. credem in ea!
Târnăcopul cercetătorului descopere şi astăzi, în vatra unei