Page 11 - 1934-01

5 8 B O A B E D E G R Â U

neamului şi graiului nostru, cum a proectat admirabila operă mai greu dinadins, ca să-şi răsbune proprii desamăgiri şi
a lui O. Densuşianu ». umilinţe.
D-l Al. Popescu-Telega se opreşte cu deosebită stăruinţă
şi iubire la întemeietorul şcolii simboliste dela noi. In por­ O TIPOGRAFIE DE PATRUSUTE DE ANI. — Tipo­
nirea didactică, de care nu poate scăpa, mişcarea din jurul grafa, înfiinţată la Braşov de Honterus in 1533, şi-a sărbă­
revistei « Vieaţa nouă » capătă destule lumini, atăt din lite- torit de curând patru secole de viaţă. Canea scoasă cu acest
prilej e o podoabă a tiparului din România, nu atât prin bogăţie
şi adaus ilustrativ, care nu lipsesc, dar mai cu seamă prin
belşug de informaţie şi frumuseţe de literă şi de aşezare. Ea a
încheiat in acest an cu o lucrare aleasă, lunga serie seculară,
care e un monument in istoria culturală a Saşilor. Unele pietre
in acest monument sunt ale noastre. Ele deşteaptă amintiri
vechi, de pe intâile pagini ale istoriei scrisului românesc.
Autorul monografiei («Die Honteruspressc in 400 Jahren,
Festschrift der Buchdruckerei Johann Gotts Sohn », Teascul
lui Honterus la 400 de ani. Scriere festivă a tipografiei Fiul
iioxrtmmmww
lui Iohann Gott, Braşov, 1933), d-l Hermann Tontsch, s'a
oprit asupra lor cu toată luarea aminte. Iată-1 pe diaconul
*il •HujMHOnt/k kWT«l#«Jk TMUmm • lllMAJ Oi p fiii Coresi, in anteriul lui de popă cărturar românesc, venit de
peste munţi, dela Târgovişte, cu Tetraevanghelul din 1561
ptA M5lOYfTi BUKtnXlO HCĂt A» . «tflOOţpfnff jrţro M
pe braţe, tradus de el şi de diacul Tudor din slavoneşte. Nu-i
Mf MHTHMb • HAM npOIHT^Ml # TJlCOXt WlU?kC*lA
ştim chipul, pentru că niciun desen nu i l-a păstrat, dar numai
f , p3AtttKH • wMNTa^it, h<^4|n((m • Aâit. gjoyn • rostirea numelui lui ne umple de o căldură, care trebue să
•UAHTOţrprÎH • r*4li »V PÎ fie a zâmbetului unui om bun şi îndrăgostit de scris. In amin­
dtl A<$MhXai nHA A4 AM4CT4 A^HtLÂMntl AOyer^A tirea acelui inceput. Statul Român trebuia să dea o răsplată,
c-f <1 AStCtffr* citi f04l,Jf • OlfhXaJ. <ţ)4f McIh 4» 4 în forma poate a unei inalte decoraţii, înmânate prin trimis
J ATI MHTaţk • <4>i^H((»Ak CT4 4lUi , ilfTfX I special, tipografiei in care a lucrat Coresi şi Dumnezeu a fost
Aoyuwtt fOYT4 • A04MW UOYAAljft AA «*NOf (I pus pentru intâia oară să vorbească in româneşte din litere de
tipar. Fundaţiile Culturale Regale puteau, la rândul lor, să
• MTk«i4A4AllHU4MCKH • ŞlfWTOpH • NlAr^cniţH •
recunoască printr'o comemorare proprie marele ajutor pe care
>Xţl4fH • Ui xi *1fCTk MHWfB • ItOCfftXfM* AIA04U
teascul lui Honterus ni l-a adus pe vremuri. Fraţii Saşi sunt
UfH ÂCĂllTJJNtHA • Wd 43<*1t A4X AfAT^Tk urni
destul de inchişi faţă de noi şi inţeleg să-şi sărbătorească
IflHrk • mp A HHTjp BAi CTj AtTtf'fTt UJH hX Ift MHl «LkTH
bucuriile singuri, dar de rândul acesta aveam de ce să intrăm
ClpiAHU Ai l|p« ijoflHAt nUllT^Ak AXH fţi** A04
in horă fără să-i jicnim. Poate că timpul nu e încă trecut,
MMAtXrfiBk 4>1n MÎI HigXTOrÎAk • rpjicn boju ««Aj
dacă n’aşteptăm cumva până la 1961, ca să serbăm 450 de ani
ţjHIKJ 4*iitY4 AipfnT4Tl llJl4 AOyi» • mXh *#tTOa Al 4
dela apariţia intâei cărţi a Iui Coresi.
Mai\ , «T«V 1H«(| ÂHiAi)*nÂiRACi • l*wt«»4 (ut Despre înfiinţarea tipografiei de marele umanist şi reforma­
M (fa • *o«ft MAiAt * torul religios de mai târziu al Saşilor, scrie un cronicar, parohul
IttuArTpA aiamacta c$*ta ilâli • loyitrrk S , Sibiului, Andreas Oltard, mort in 1650:
fr ai m(t4Pm uih at ţip»cno (inaaj rnd liifiu • « Magistrul Joh. Honterus a venit acasă dela Basel anno
T «iulltllArlpA UJH HftOHItţA T^RMMTA Al 1533 circa festum Margarethae (13 Iulie), şi pentru că a adus
I cţ«li)M wTl«|ti • iuâ $ikXta oict Rtirn iuA in comitatu (in tovărăşia lui) câţiva turnători de literă şi lucră­
tori tipografi, s’a apucat, fiind foarte bogat şi in bunuri pă­
mânteşti avut, să-şi alcătuiască o tipografie proprie propriis
întâia pagină din « Evanghelie cu învăţătură • sumptibus (din banii lui) in acel an 1533 şi in cel următor
1534 şi să tipărească tot felul de frumoase opuscula, care le-au
ratura neolatină apuseană cât şi din cea răsăriteană, pentru fost cu deosebire plăcute oamenilor, deoarece nu se mai vă­
ca acest capitol să poată sta şi singur. Păcat că autorul reia zuseră in ţară, dar mai ales tinerimii».
la tot pasul pricinile de nemulţumire faţă de aşezăminte şi Iată câteva din cărţile tipărite de Honterus: Gramatica
de oameni ale autorului său şi le rezolvă cu argumente şi in latină, 1535; Gramatica elină, 1539; Cosmografia, 1541» in
termeni pe cari nici pe departe acesta nu şi le-ar însuşi. Scă­ versuri, in 1542 cu hărţi (cu cea mai veche hartă a Ţărilor
pările, mai cu seamă in legătură cu Academia Română şi cu române); o serie de texte de scriitori clasici, Aristoteles, Cicero,
« Apostolul », n’ar fi la locul lor nici chiar in gura unui egal Quintilian, Seneca, Plato, Hesiod, Cato, Terentius; cărţi
cu parapon. Dacă pe lângă atâtea insuşiri, dintre care cea teologice: Formula Reformationis, 1542. Cărticica Reformei,
mai de seamă e faptul in sine, comemorarea intr’o Viaţă a 1543. Apologia, 1543 şi altele.
unui mare izolat, canea arată şi scăderi, aceasta e cea mai Monografia face apoi istoricul migălos al tipografiei, cu
des întâlnită şi mai supărătoare. De-atâtea ori ai fi pornit vremurile de strălucire, dar şi de şovăială sau chiar de între­
să crezi, lucru care nu poate fi adevărat, că autorul, lovind rupere, cercetând pe fiecare proprietar in pane şi îndreptarea
!n dreapta şi in stânga in numele sărbătoritului, işi face pumnul dată de ei întreprinderii. O listă de publicaţii, atât de cărţi