Page 12 - 1934-01

C R O N I C A 5 9

cât şi de ziare, reviste şi calendare, încheie expunerea ca un in care se mişcă, de ciobani şi ciobâmţe, Dochia ajunge
fel de evocare, in care toatâ istoria Transilvaniei de patru sute aproape o figură de legendă, vădită şi in numele ei. Peste
de ani încoace îşi desveieşte nădejdile şi cutremurele. toate stările sufleteşti şi întâmplările smulse cu voinţă din
Textul dela paginile 30 până la 33 şi dela 109 până la iii vâltoarea vieţii obişnuite se opresc dc atâtea ori ochi nordici
înşiră cele mai însemnate tipărituri româneşti, de care se de Knut Hamsun. « Foc ciobănesc • e împărţit in patru ca­
făleşte tipografia, dela Coresi şi cărţile bisericeşti ale secolului pitole, după numele celor patru anotimpuri, cu un ciclu închis
al XVI-lea până la Gazeta de Transilvania dela 1838 a lui şi fatal, cu tăetură aproape de poemă. Limba e bogată, cu
Bariţ. întâia cane in limba noastră ieşită din teascurile ei e insule mari de analiză şi descriere. Povestirea înaintează încet
Micul catehism al lui Martin Luther, tălmăcit în 1559. Parohul printre aceste insule. In textul german sunt luate expresii
Markus Fuchs, mort la 1605, povesteşte în cronica lui: « Anno întregi şi părţi de dialog în româneasca de poezie populară
1559 la 12 Martie judele Braşovului Iohannes Benkner îm­ a locurilor. Autorul a mai scris cărţi de vânătoare şi de rătă­
preună cu ceilalţi senatori a făcut încercarea să reformeze cire pe munţi, în care a întâlnit şi a zugrăvit, puţin de departe
biserica Românilor (reformavit Valachorum ecclesiam) şi le-a
pus la îndemână pentru învăţătură adevărurile catehismului».
Din el nu s'a păstrat niciun exemplar.
Despre literele şi xilografiile întrebuinţate la tipărirea
• Cărţii ce se chiamă evanghelie cu învăţătură, începută de
Coresi la 14 Decemvrie 1580 şi sfârşită la 28 Iunie 1581,
scria Trausch in « Beitrăge und Aktenstiickc (contribuţii şi
acte), că « ele se găsesc până astăzi (in 1865) în tipografia lui
Iohann Gott». Dacă, intr’adevăr, s'ar fi petrecut minunea ca
toată acea zestre fără pereche să se păstreze încă, ne-am afla
tipografiei din România, pe care atâţia mari şi luminaţi tipo­ G A ZET
înaintea celui mai de preţ material al unui viitor muzeu al
D B
grafi, intre cari se numără şi Statul, nu s'au indurat să ni-1 TBAIIIliTAlVIA.
dea până acum, lăsând să se risipească in toate vânturile un
material cu neputinţă de pus din nou la un loc.
< r * * B o a Nto-1. it. tm.
Până la anul 1866, când Julius Gross a făcut şi a publicat
o statistică a tipăriturilor româneşti, numărul lor trecea de mX fMmgfnP ySmx df *n» |m MM aa 1 *«■ l*»t»
_________________________ jaf* »» un IKK. af a. «a____________________________________
o sută. Aid a apărut in « Foaia pentru Minte, Inimă şi Litera­
tură », dela 21 Iunie 1848, «Răsunet» de a. m... u. (De­
T r a i o f a a a H i oi < i l i
şteaptă-te, Române, de Andrei Mureşanu). Prin teascul lui «*•*»>*• mman itoa 4B*na«« tAl A» , r^llml IţV
r
■***• « aMfep. 4 Ui 17 uifMlu IfrnaUiaTfifl a» Vf<a
Hontcrus ieşea in lume, cu tălmăcirile lui Coresi, Întâia che­ <a*l'«n m il ArrpnBt iu Itfţm n tmti0n4. t» 19 Oitf. Şi.
mare de Încredere in puterile limbii româneşti şi, cu Oda cân­ m ttmtfk. «au ik aal nn^ti Bflltl CiMif p«w Al «»» «ţfflAI Ufik
arab ai • oa^rin a» JUimaţI alun ITHl BAAUeAlO Al Lifi- •}>•<*** 1(00 1
tăreţului ardelean, cea mai răscolitoare chemare la unire A* Uaf 1 Ala ♦yCataariM ui uta im •aofABA 800 Ala T|I «B> Itm EaiIaIo O»
bSoba d «uuuifi şualn ai "" **a*r aaufAA 4a aafru aSI Xa» hf-
politică. •twn «tul aaO 4 hmi ti CtAff* c ayi/M iff«T» p»-
4—01 Oi LI. «Mmalini Jhflft c*l
La 1833, acum o sută de ani, apărea tot aici: « Povdţuitorul Bfidi li IAMB iî «finit U Iflr.AlfU Mi-
«iuoe.A« *«4fU. «a et A«e*mv « r«-
AaAfpr •fu'auTi ei jm»fi a*
tinerimii cătrâ adevărata şi drdpta cetire », de Gheorghe Lazâr. Sa e.4 1.1 u Xiudi tta^iafainTli Aifat. livn Audi Hal 4a l^Mlifl •«
yialyB|<4ayar« Ala Tpiluuli l*ii|» nai nf»i 4a c'«»«fi 12.000 ai oiAiUfiBi
tu Ala naUln rjnii «a ASfd 1 ojV ■I 1300 Halfii. Ataai rluymt om ta
McUlTAfL 4aa»i AA Ca*4i C+ATtal Iau ai U Ai (a.
FOC CIOBĂNESC. — Intre cărţile scoase de Breasla 9iri M i 18. Mir■ trrij hui 8 4* I»|t« *> Ala 14 «nf AA dUif A
cărţii germane din Transilvania este şi « Foc ciobănesc» «•n'H ad mVakir a* e;i«fi wt|l Cit <40't mu Mii mtft rlfdfift. tly 4M-
• a*t»aw|i «4f‘ai«jn ai fn. aj* ffi aati MlrTi af afirar ia fii ai el»
(« Hirtcnfeuer », Krafft şi Drotleff, Sibiu). Subtitlul lui. Un •« ian unu «Io •* CI raa^t. Oai minuni 1 mutfl iitnţt jamfCTafl u»
■* «»•» «fteml T«aaIi0«JiU 4a Wxaacfa ,*<«<! aa^U.
roman carpatic, ii mărgineşte şi-i pune mai bine in lu­ Baaa. DAti Şl afftauax au! »-af<!rv Lf
* ■ r 4 f i a .
mină cuprinsul. Autorul, Emil Witting, e poate in întâiul (fii 9 Miyt- amta» ut a 4*rift. nan JMmfUi aoj fa»
■STIMAT UKT>TS0a «aTflal. lift «VTj'urt
aufi. a a t«mi iidirofil aW una ai
rând un stilist. Muntele însuş se încarcă de frumuseţe, adusă bi u«a Atwtp OMtiiC. 1 a(M mmTU MfU tvuft rn AHna'arru «S.rs-
anlMuml.
de viaţa anotimpurilor sau a oamenilor, ca să umple zarea %*■ Aia ««fatf/'w Cam ai nt|i itţliof: aalan tift ai m Ini <1 Hfrlatl AmsfTifHlwT
Şatr
aul
llU. *1-af.ru»a llyUi i( Hi. Mfatf aa «meu A« «ii. «Af» Aicfruţ»*, Afo-
acestei cărţi, care capătă putere mai mult dela el decât dela S*SUAi «Of AMfOff. KJ»rI ţlălU Tf*. llamiauu il tox’t Airjlaa lf lOnu fia.
ifift nV nfuim mfHlfiu ca«« *
problemele născute de vijelia vremurilor. Romanul e un fel CB Ca afn 4a iatui Mii CVffc Si fa «f al Afl|l«nAfl. «ifl efes • Maitft, IA ct 'iun
4Hi#C«xtfl T«l«h« AACTţi Hfifial DAaiTlil
de triptic, Transilvania, mai ales de sub munţii Sebeşului, 4a aU«* ama Uaa mu (m<i lUlhffH A auiMNiaAf AI hSaiv. I AHA 1« iik.
M 0.m f lu. JmţT aaexrrs'WI Mal
1530 n.1 aa 14 AlrfiT 1887 *m>£ ct
in ajunul războiului, in cursul lui şi după incheerea păcii, >B«f. ia*jl n 4a ho/atu Tino 1 «fin tmti crjrfflM c5tt mu «ul hic<< t
val ct ctaţs Ifanfi mi my*
o lume patriarhală strânsă în jurul focurilor dela stână, o Cactaef Citii*. faJ fltl vl4i«A> -aii Ai*n«Tk»r hftaMtfU Hl «tfaialmM fn
•MT» av«a Mat oaaoa a« «mut «maafr. *) Aa cm iUa« n.tmpt aţMoi 41 «a*u
lume în uniformă căutând potecile morţii cu mitralierele pe
umăr şi o lume de căpătuială şi de afaceri, cu contrabandişti întâiul număr din « Gazeta de Transilvania'»
In păduri şi cu negustori şi vânători de milioane in oraşe. 12 Martie 1838
Vânătorul Wido Walding e o creaţie puternică şi atrăgătoare,
care trebuia să isprăvească tragic. Romanul e prea mult o şi puţin idilic, viaţa românească. Aşa e: ♦ Frate Nicolac, der
carte de atmosferă pentru ca dela intâia arătare a eroului siebenbiirgische Karpathenbăr », Frate Nicolae, ursul din Car-
in pădurea de brad să nu se audă, printre glasurile primă­ paţii ardeleni. Obiceiul scriitorului să amestece cele două
verii care 11 împresoară, cântecul morţii. Din lumea străină lumi şi limbi in cărţi, aşa cum ele se amestecă de sute de