Page 13 - 1934-01

6 o B O A B E D E G R Â U

ani in ţari, nu e, prin urmare, la întâia încercare. Şi una ţi acum sub Români, locuitori străvechi ai ţării, cari propriu
cealaltâ din povestiri s'ar cuveni traduse. Traducătorul ar zis au populat-o întotdeauna cu plin drept. Cine ar putea să
trebui să cultive scrisul plastic, in acecaş măsură in care îl măsoare cât sânge străin are acest neam dela Daci, Gepizi,
cultivă şi autorul. Goţi, Celţi, Romani, Slavi, Unguri, Huni, Germanii' Străin
Când e vorba de faptele sociale şi politice ale romanului, de pământ poate tot atât de mult cât sângele ţăranului sas,
ele găsesc mai adesea o tratare puţin fericită. Scriitorii de altă străin de neam insă fără doar şi poate mai mult decât partea
românească neînchipuit de mică în a-
semenea amestec de sânge, căci limba
nu înseamnă şi nu dovedeşte obârşie,
statornicie de aşezare şi ţară din moşi
strămoşi.
Care sânge are cel mai mare drept
istoric asupra moşiei şi a trecutului,
n'are s’o poată arăta nici dovada sân­
gelui şi tot aşa de puţin fanatismul ma­
jorităţii.
Şi iată că a năvălit asupra limbilor, care
nu grâiau româneşte, ca un strigăt de răz­
bunare, cu toate că n'a fost nicio răzbu­
nare.
A năvălit asupra oraşelor, ogoarelor,
păşunilor şi pădurilor, şi a năvălit deopo­
trivă asupra bunurilor spirituale şi morale
ale popoarelor minoritare care până acum
ţinuseră sceptrul, liber, drept şi bine.
Se zicea că ţăranii, şi se înţelegea
insă Românii, s’ar fi deşteptat şi ce­
reau pământ, cu toate că poporul de
Invclitoarea copertei dela Hirtenfetur ciobani român ardelean era un popor
liber, bun, sănătos, mulţumit cu sine
limbă, cari au apucat o altă configuraţie politică, nu se pot şi cu împrejurările — mulţumit pentru că avea acoperământ,
încadra încă in noul Stat. Ei îl privesc puţin din afară şi cu curte şi ţarină şi nici nu ştia ce este o chestiune socială, o
o lipsă de simpatie, care se schimbă uşor in lipsă de înţele­ chestiune pe care o aduce clasa muncitoare din Sutele apusene.
gere, spre paguba artei lor, când încearcă să trăiască o epocă Dar trebuia cu orice preţ să se ticluiască o problemă, pentru
şi ne trezim ci o combat şi o scad. Greşelile şi nedreptăţile, că era nevoie de bunăvoinţa poporului la luarea locurilor
de atâtea ori strigătoare, le vedem şi le lovim şi noi; dar cât celor mai înalte sau mai puţin înalte din Consiliat dirigent
de mare e deosebirea, chiar dacă o facem cu vorbe mai grele! sau din guvernul dela Bucureşti. Şi se încerca asmuţirea,
Iată ca pildă două pagini din acest frumos * Foc ciobănesc * uneltirea, vorba umflată, s'au preamărit zorii deşteptării naţio­
(Titlul urmăreşte pe Ardeleni. Una din bunele reviste un­ nale, s’a smuls propricUralui ici şi colo o clădire publică sau
gureşti din Transilvania se chiamâ Pisztortiiz = Foc Cio­ semi-publică bisericească sau şcolară, — s’a făcut din ea o
bănesc): cazină de sat şi lucrai s’a botezat faptă culturală.
« Transilvania, fund de mare al unui val de mult trecut, Din răzoare astfel îngrăşate s’a scos o sămânţă de ex­
loc de mărire şi de fală al marelui rege dac Deccbal şi al arun­ propriere. S’a făurit o aşa zisă reformă agrară. Ea a fost gândită
cării vitejeşti in propria sabie — Transilvania, provincia ro­ ca să se poată lua minorităţilor şi dărui larg majorităţii din
mană de sub Traian, Adrian şi Dedus până la Aurelian, ceea ce ele dobândiseră in secole sau decenii prin hărnicia
încununată de capitala Ulpia Traiana, ieşită la mare strălu­ mâinilor, prin cuminţenie, iscusinţă, hărnicie, cruţare — do­
cire din supusa Sarmizegetuza, şi gătită cu oraşele Arddava bândiseră şi nu furaseră — nu, nu li s’a luat, d li s’a cum­
al Dacilor şi Apulum al Romanilor—Transilvania, sălaş al părat şi li s’a socotit cu a cindzecea sau a suta parte a pre­
Goţilor şi Gepizilor; loc de luptă al lor pe râul Auha la Galtis; ţului care de cele mai multe ori nu li s’a plătit nia astăzi »•
adăpost al regelui Vizigoţilor Atanaric In fuga dinaintea Hu­ Şi aşa mai departe. Numai atât a fost exproprierea ? Şi
nilor; pământ de aşezare a Traalor—Transilvania, drum aceasta o spun Saşii, cari la tsbucnirea începutului de revo­
de trecere a popoarelor, cuibărite a Celţilor, document de luţie ardeleană credeau că şi-au luat rămas bun dela tot ce
slavă al Ordinului Cavalerilor germani, colţ de stăpânire mi­ aveau şi însemnau ? Dacă asemenea răsvrătire n’ar da de gol
lenară cu silnicia a Ungurilor, câmp al trecutului Saşilor, mai mult ura decât o întâlnire neaşteptată cu nedreptatea
ţinut de omor al Curaţilor, plaiu al războaclor turceşti — ţară şi dacă tratarea n’ar fi atât de gazetărească şi lipsită de orice
a celor şapte Castele, numită Transilvania, pământul de din­ înţeles mai adânc, le-am încadra in lucrarea de artă şi le-am
colo de munte, pentru care au curs in vremuri grele pâraele lua împreună cu ea. Nu ne vine să credem că Saşii literaţi
de sânge ale celor şapte scaune: Sibiu, Cluj, Braşov, Bistriţa, şi artişti ar avea inimă şi ochi numai pentru ţăranul român
Mediaş, Sebeş şi Sighişoara, Transilvania aceasta a căzut supus, o amintire a iobagului de odinioară, care are strae