Page 16 - 1934-01
P. 16

C R O N I C A                                          63





























                                   Hanul roşu din Vălenii de Munte, de Bella St. Pavlowitch

          vadă cuprinsul dela o răspântie de singurătate, sau ca să cetească
          o inscripţie cioplită de strămoşi în piatră. Feriţi după sticle erau
          un mare profesor şi cel mai nou o as pe al lui, venit din Serbia de­
          părtată ca să studieze poezia noastră populară şi legăturile ei cu
          cântecele  culese  de  Caragici  pe  la  jumătatea  secolului  trecut.
          Câteodată  oaspele,  o  domnişoară,  Bella  Pavlovici,  care  pregă­
          teşte  un  doctorat  in  litere,  îşi  scotea  cutia  de  culori,  se  aşeza
          in picioare pe scara maşinei şi schiţa, ascultând lămuririle pre­
  f       ţioase  ale  gazdei,  vreo  biserică  ţărănească  de  demult  sau  un
           han, vara cu prispa crescută cu iarbă. In fantezia punerii in pânză
           şi a jocurilor de culori se găsesc astfel împletite, pe lângă ceasu
           acela de zăpadă de pe inaltele plaiuri prahovene, şi vorba, acum
           de  foc  şi  acum  de  haz,  a  unuia  din  cei  mai  învăţaţi  şi  mlădioşi
          vorbitori  pe  cari  ii  avem.  Când  am  prins  de  veste  de  aceste
           expediţii,  la  care  luau  parte  mai  multe  din  cele  nouă  muze,
           am  căutat  să  ajung  până  la  unele  din  rezultatele  lor.  Iată  aci                     rk felii
           vederea Bisericii din Ogrctin şi Hanul Roşu din Văleni. Repro­
           ducerile  sunt  micşorate mult şi  numai  in  negru, după  originale                          i
           in  uleiu,  lucrate  cu  toată  îndrăsneala  şi  gustul  subţire  al  unei
           femei  înzestrate.  Aflarea  printre  noi  a  autoarei  lor,  care  nu  e
           pentru întâia oară, înseamnă încă un episod, cunoscut de puţini,
           al legăturilor noastre culturale cu Iugoslavia.
            Nu  sunt  nici  prea  strânse  nici  cu  perspective  de  desvoltare,
 r         aceste  legături,  ca  să  nu  Ie  îngrijim  cu  îndoite  osteneli  pe  cele
           în  fiinţă.  Din  lucrul  în  biblioteci  şi  la  Universitate  al  d-şoarei
           Pavlovici,  până  târziu  în  August,  vom  avea  această  carte,  care
           va  fi  poate  mai  luminoasă  decât  contribuţiile  cu  subiecte  mo­
           deme  sau  savante,  pentrucă  va  descoperi  înrâuririle  populare
           şi schimbul de bunuri rămas anonim dintre cele două neamuri.
           Dela  Domniţele  sârbeşti,  Despine  şi  Miliţe  ale  Evului  Mediu
           român,  cu  guzlarii  şi  curtea  lor  de  femei  şi  de  clerici  adusă
           de-acasă,  până  la  lăutarii  sau  la  literatura  de  traduceri  şi  de
           muzică  de  astăzi  sunt  destule  izvoare.  E  vorba  numai  să  se
           găsească  atenţia  şi  priceperea  îndreptate  asupra  lor  care  să  le
           smulgă  atâtea  din  tainele  păstrate  prea  multă  vreme.  Le  cred
           găsite în d-şoara Bella Pavlovici.               Lunca Sucevei la Domeşti, sub promoroacă (Foto Krepler)
  r
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21