Page 16 - 1934-01
P. 16
C R O N I C A 63
Hanul roşu din Vălenii de Munte, de Bella St. Pavlowitch
vadă cuprinsul dela o răspântie de singurătate, sau ca să cetească
o inscripţie cioplită de strămoşi în piatră. Feriţi după sticle erau
un mare profesor şi cel mai nou o as pe al lui, venit din Serbia de
părtată ca să studieze poezia noastră populară şi legăturile ei cu
cântecele culese de Caragici pe la jumătatea secolului trecut.
Câteodată oaspele, o domnişoară, Bella Pavlovici, care pregă
teşte un doctorat in litere, îşi scotea cutia de culori, se aşeza
in picioare pe scara maşinei şi schiţa, ascultând lămuririle pre
f ţioase ale gazdei, vreo biserică ţărănească de demult sau un
han, vara cu prispa crescută cu iarbă. In fantezia punerii in pânză
şi a jocurilor de culori se găsesc astfel împletite, pe lângă ceasu
acela de zăpadă de pe inaltele plaiuri prahovene, şi vorba, acum
de foc şi acum de haz, a unuia din cei mai învăţaţi şi mlădioşi
vorbitori pe cari ii avem. Când am prins de veste de aceste
expediţii, la care luau parte mai multe din cele nouă muze,
am căutat să ajung până la unele din rezultatele lor. Iată aci rk felii
vederea Bisericii din Ogrctin şi Hanul Roşu din Văleni. Repro
ducerile sunt micşorate mult şi numai in negru, după originale i
in uleiu, lucrate cu toată îndrăsneala şi gustul subţire al unei
femei înzestrate. Aflarea printre noi a autoarei lor, care nu e
pentru întâia oară, înseamnă încă un episod, cunoscut de puţini,
al legăturilor noastre culturale cu Iugoslavia.
Nu sunt nici prea strânse nici cu perspective de desvoltare,
r aceste legături, ca să nu Ie îngrijim cu îndoite osteneli pe cele
în fiinţă. Din lucrul în biblioteci şi la Universitate al d-şoarei
Pavlovici, până târziu în August, vom avea această carte, care
va fi poate mai luminoasă decât contribuţiile cu subiecte mo
deme sau savante, pentrucă va descoperi înrâuririle populare
şi schimbul de bunuri rămas anonim dintre cele două neamuri.
Dela Domniţele sârbeşti, Despine şi Miliţe ale Evului Mediu
român, cu guzlarii şi curtea lor de femei şi de clerici adusă
de-acasă, până la lăutarii sau la literatura de traduceri şi de
muzică de astăzi sunt destule izvoare. E vorba numai să se
găsească atenţia şi priceperea îndreptate asupra lor care să le
smulgă atâtea din tainele păstrate prea multă vreme. Le cred
găsite în d-şoara Bella Pavlovici. Lunca Sucevei la Domeşti, sub promoroacă (Foto Krepler)
r