Page 23 - 1934-01

4 B O A B E D E G R Â U

fiinţă măsurile guvernului din 6 Iunie 1768, în şi stricăduni şi tipografiei. Se ştie că revoluţionarii
temeiul cărora censura cărţilor teologice o făcea unguri nimic nu ardeau mai bucuros decât cărţi
episcopul, iar a celor politice, guvernul. şi documente din arhivele şi bibliotecile româneşti,
Aşa cum a fost restaurată tipografia din Blaj de iar pe care nu le ardeau, le umpleau de murdării
episcopul Aron, funcţionează şi sub urmaşii săi şi de spurcăduni. Ne-au rămas câteva dovezi foarte
în scaun: episcopii Atanasie Rednic, Grigorie grăitoare, în această privinţă. De aceea, Cipariu
Maior şi Ioan Bob. Sub acesta din urmă, se scot e nevoit, după revoluţie, să scoată câteva ediţii din
o mulţime de cărţi, între care şi monumentala cărţile sale şcolare — cele ce treceau mai mult —
la S. Filtsch (W. Krafft), în Si­
biu. Tot aici, avea să tipărească
el şi renumita sa revistă « Archivu
pentru filologia si istoria» (1867—
1872).
In forma de astăzi, avea să o reor­
ganizeze, cu ajutorul tipografiei
amintite din Sibiu, urmaşul şi
prietenul lui Cipariu, canonicul
Ion Micu Moldovanu, care e şi
întemeietorul librăriei din Blaj.
O însemnare contimporană spune
că, la 1878, era «aranjată peste
măsură bine, aşa cât anevoie are
pereche». Astfel modernizată, a-
ceastă tipografie a putut da în
vileag nu numai luminoase cărţi
de şcoală şi de ştiinţă ca cele da­
torite reorganizatorului însuşi, pre­
cum şi lui Augustin Bunea, ci şi
o revistă muzicală foarte preten­
ţioasă ca Musa Română, redactată
de compozitorul Iacob Mureşianu,
Biblie din 1795, în traducerea de mare merit a profesor la şcolile din Blaj, sau frumosul album Bunea
ieromonahului Samuil Micu (Klein), traducere ce (Blaj, 1910).
a servit ca bază la toate ediţiile biblice de mai II. Tipărituri. După aceste lămuriri istorice, e
târziu, până în zilele noastre. potrivit să cercetăm, măcar într’o privire fugară,
Uzându-se prea mult, tipografia ajunse o ruină înseşi productele cunoscute până acum, din această
pe vremea episcopului Ioan Lemeni, încât nu se istorică tipografie.
mai putea folosi pentru trebuinţele eparhiei. De Notăm că foarte multe ne-au rămas necunoscute.
aceea, episcopul însărcină pe Timoteiu Cipariu să Din nenorodre, o mulţime de cărţi şi tipărituri
aibă grijă de ea. înainte de toate, o scoase din vechi au dispărut cu totul, iar altele se află într’o
odaia cea mică şi întunecoasă, unde se găsea şi o stare foarte defectuoasă. Apoi tipografia n'a început
aşeză într’o încăpere mare, luminoasă, acolo, unde să-şi facă arhivă decât, în timpul din urmă, de
astăzi se află biblioteca profesorilor dela liceu. când e la conducere actualul director, părintele
Apoi, cu fondurile primite dela episcop, Cipariu Vasilie Suciu.
înzestrează tipografia cu litere noui, încât, după Fiind întemeiată, în rândul întâiu, cu scopul de
împrejurările de atunci, cum bine zice Gheorghe a da la lumină cărţile necesare slujbei bisericeşti,
Bariţiu (Părţi alese din istoria Transilvaniei, I, 612), să vedem, care sunt aceste cărţi, în ordine alfa­
ea poate emula « cu oricare alta din această ţară ». betică şi cronologică ?
Tipografia restaurată de Cipariu cu cheltuiala lui Acathistiariu cu multe alese rugăduni pentru
Lemeni a tipărit, in condiţii ireproşabile, nu numai evlavia fieştecăruia creştinii. Cu blagoslovenia ce-
Orologerul din 1835, cea dintâi carte de slujbă lorii mai mari. AcumO a doua oară *) tipăritu în
bisericească cu litere latine, d şi trei periodice: tipografia M.[ănăstirei] E[unei] V[estiri] în Blaj
Organul luminărei dela 4 Ianuarie 1847 până la 1774. De Petru Papa Vid Prim: tipograf.
28 Aprilie 1848, apoi Organul Naţional şi învăţă­ In 12 de 4 foi şi 604 pagini, numerotate până
torul Poporului dela 12 Mai până la 6 Octomvrie la 599. « Diortisitorul », adică corectorul tipografiei
1848. atund era ieromonahul Gherman, care cere cre-
Revoluţia din 1848 şi 1849, cu urgia cumplită
ce a deslănţuit prin trupele de ocupaţie ungu­ ’) întâia ediţie a acestei cârţi a fost, dupâ mârturia lui
rească, asupra Blajului, a adus foarte mari pagube V. Popp (Disertaţie, p. 47), în 1763. Amănunte lipsesc.