Page 23 - 1934-01
P. 23

4                                  B O A B E   D E  G R Â U

         fiinţă  măsurile  guvernului  din  6  Iunie  1768,  în   şi  stricăduni  şi  tipografiei.  Se  ştie  că  revoluţionarii
         temeiul  cărora  censura  cărţilor  teologice  o  făcea   unguri  nimic  nu  ardeau  mai  bucuros  decât  cărţi
         episcopul, iar a celor politice, guvernul.       şi  documente  din  arhivele  şi  bibliotecile  româneşti,
           Aşa  cum  a  fost  restaurată  tipografia  din  Blaj  de   iar  pe  care  nu  le  ardeau,  le  umpleau  de  murdării
         episcopul  Aron,  funcţionează  şi  sub  urmaşii  săi   şi  de  spurcăduni.  Ne-au  rămas  câteva  dovezi  foarte
         în  scaun:  episcopii  Atanasie  Rednic,  Grigorie   grăitoare,  în  această  privinţă.  De  aceea,  Cipariu
         Maior  şi  Ioan  Bob.  Sub  acesta  din  urmă,  se  scot   e  nevoit,  după  revoluţie,  să  scoată  câteva  ediţii  din
         o mulţime de cărţi, între care şi monumentala    cărţile  sale  şcolare  —  cele  ce  treceau  mai  mult  —
                                                                          la  S.  Filtsch  (W.  Krafft),  în  Si­
                                                                          biu.  Tot  aici,  avea  să  tipărească
                                                                          el  şi  renumita  sa  revistă  «  Archivu
                                                                          pentru  filologia  si  istoria»  (1867—
                                                                          1872).
                                                                            In forma de astăzi, avea să o reor­
                                                                          ganizeze,  cu  ajutorul  tipografiei
                                                                          amintite  din  Sibiu,  urmaşul  şi
                                                                          prietenul  lui  Cipariu,  canonicul
                                                                          Ion  Micu  Moldovanu,  care  e  şi
                                                                          întemeietorul  librăriei  din  Blaj.
                                                                          O  însemnare  contimporană  spune
                                                                          că,  la  1878,  era  «aranjată  peste
                                                                          măsură  bine,  aşa  cât  anevoie  are
                                                                          pereche».  Astfel  modernizată,  a-
                                                                          ceastă  tipografie  a  putut  da  în
                                                                          vileag  nu  numai  luminoase  cărţi
                                                                          de  şcoală  şi  de  ştiinţă  ca  cele  da­
                                                                          torite reorganizatorului însuşi, pre­
                                                                          cum  şi  lui  Augustin  Bunea,  ci  şi
                                                                          o  revistă  muzicală  foarte  preten­
                                                                          ţioasă  ca  Musa  Română,  redactată
                                                                          de  compozitorul  Iacob  Mureşianu,
         Biblie  din  1795,  în  traducerea  de  mare  merit  a   profesor la şcolile din Blaj, sau frumosul album Bunea
         ieromonahului  Samuil  Micu  (Klein),  traducere  ce   (Blaj, 1910).
         a  servit  ca  bază  la  toate  ediţiile  biblice  de  mai   II.  Tipărituri.  După  aceste  lămuriri  istorice,  e
         târziu, până în zilele noastre.                  potrivit  să  cercetăm,  măcar  într’o  privire  fugară,
            Uzându-se  prea  mult,  tipografia  ajunse  o  ruină   înseşi  productele  cunoscute  până  acum,  din  această
         pe  vremea  episcopului  Ioan  Lemeni,  încât  nu  se   istorică tipografie.
          mai  putea  folosi  pentru  trebuinţele  eparhiei.  De   Notăm  că  foarte  multe  ne-au  rămas  necunoscute.
          aceea,  episcopul  însărcină  pe  Timoteiu  Cipariu  să   Din  nenorodre,  o  mulţime  de  cărţi  şi  tipărituri
          aibă  grijă  de  ea.  înainte  de  toate,  o  scoase  din   vechi  au  dispărut  cu  totul,  iar  altele  se  află  într’o
          odaia  cea  mică  şi  întunecoasă,  unde  se  găsea  şi  o   stare  foarte  defectuoasă.  Apoi  tipografia  n'a  început
          aşeză  într’o  încăpere  mare,  luminoasă,  acolo,  unde   să-şi  facă  arhivă  decât,  în  timpul  din  urmă,  de
          astăzi  se  află  biblioteca  profesorilor  dela  liceu.   când  e  la  conducere  actualul  director,  părintele
          Apoi,  cu  fondurile  primite  dela  episcop,  Cipariu   Vasilie Suciu.
          înzestrează  tipografia  cu  litere  noui,  încât,  după   Fiind  întemeiată,  în  rândul  întâiu,  cu  scopul  de
          împrejurările  de  atunci,  cum  bine  zice  Gheorghe   a  da  la  lumină  cărţile  necesare  slujbei  bisericeşti,
          Bariţiu  (Părţi  alese  din  istoria  Transilvaniei,  I,  612),   să  vedem,  care  sunt  aceste  cărţi,  în  ordine  alfa­
          ea  poate  emula  «  cu  oricare  alta  din  această  ţară  ».   betică şi cronologică ?
          Tipografia  restaurată  de  Cipariu  cu  cheltuiala  lui   Acathistiariu  cu  multe  alese  rugăduni  pentru
          Lemeni  a  tipărit,  in  condiţii  ireproşabile,  nu  numai   evlavia  fieştecăruia  creştinii.  Cu  blagoslovenia  ce-
          Orologerul  din  1835,  cea  dintâi  carte  de  slujbă   lorii  mai  mari.  AcumO  a  doua  oară  *)  tipăritu  în
          bisericească  cu  litere  latine,  d  şi  trei  periodice:   tipografia  M.[ănăstirei]  E[unei]  V[estiri]  în  Blaj
          Organul  luminărei  dela  4  Ianuarie  1847  până  la   1774. De Petru Papa Vid Prim: tipograf.
          28  Aprilie  1848,  apoi  Organul  Naţional  şi  învăţă­  In  12  de  4  foi  şi  604  pagini,  numerotate  până
          torul  Poporului  dela  12  Mai  până  la  6  Octomvrie   la  599.  «  Diortisitorul  »,  adică  corectorul  tipografiei
          1848.                                           atund era ieromonahul Gherman, care cere cre-
            Revoluţia  din  1848  şi  1849,  cu  urgia  cumplită
         ce  a  deslănţuit  prin  trupele  de  ocupaţie  ungu­  ’)  întâia  ediţie  a  acestei  cârţi  a  fost,  dupâ  mârturia  lui
         rească,  asupra  Blajului,  a  adus  foarte  mari  pagube  V. Popp (Disertaţie, p. 47), în 1763. Amănunte lipsesc.
   18   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28