Page 31 - 1934-01

1 2 B O A B E D E G R Â U

ed. II la 1905, p. 258 + V; asemenea Dr. Ale­ Tatar, preot-profesor (ed. I, 1921; ed. II, 1926 cu
xandru Rusu (actual episcop de Maramureş) a x 6 .
3 P*)*
scos «Catehismul catolic * (ed. III din 1924 cu « Elemente de istoria bisericească universală şi
124 p.); în fine, P. canonic Nicolae Brînzeu, particulară a Românilor • pentru cursul secundar
Catehism pentru d. III de liceu şi şcoli normale superior a tipărit întâi Dr. Alexandru Grama (1879),
în 1931 cu 176 p. apoi Dr. Victor Smigelschi (1886 şi 1892, inferioare
celei precedente) şi, în sfârşit, autorul acestor rân­
duri (ed. I, 1921; ed. II, 1926; ed. III, 1931).
Principiile morale sau etice ale religiei creştine
le-au tipărit Dr. Alexandru Grama (1878); Dr.
Vasile Suciu (1909), iar în 1923 sub titlul Morala
creştină, P. Dr. Aug. Tatar.
Dacă pentru studiul religiei, tipografia din Blaj
a avut o posibilitate relativă de a imprima mai
multe manuale şi unele chiar în destul de nume­
roase ediţii, pentru studiul limbii române n'a prea
avut această posibilitate. De când a luat bine în
mână frânele puterii, stăpânirea ungurească din
Buda-Pesta nimic nu încerca să împiedece mai mult
ca răspândirea cărţilor întocmite în duh românesc.
* Compendiu de gramatec'a limbei române », tipă­
rită de T. Cipariu în 1862 la Blaj (ed. III) şi la
Sibiu în 1865 (ed. IV) nu s’a mai putut reedita
după înfăptuirea dualismului austro-ungar (1867).
Din aceeaş pricină, n'au putut avea mai multe
ediţii excelentele « Elemente de poetica, metrica şi
versificaţiune » din 1861 ale aceluiaş mare scriitor.
Nici « Legendariu român eseu pentru a V şi a VI-a
clase gimnasiale * de Alesiu Viciu (1884). Nici
« Manual de stilistică • de Ioan F. Negruţiu (ed. III
din 1901). Nici «Poetică şi legendar poetic * de
Dr. Ioan Raţiu şi Alexandru Ciura (1911). O soartă
asemănătoare a avut şi manualul similar al Prof. Al.
Viciu. Aceste manuale nu puteau reproduce orice
bucată poetică, oratorică sau istorică. Dacă ideile
erau potrivnice «concepţiei * Statului maghiar,
bucăţile, oricât de clasice, erau suprimate de cen-
sură. Bucăţile specific româneşti trebuiau să fie
înlăturate. Mai bine văzute erau traducerile şi pre­
lucrările din ungureşte şi din nemţeşte. Nu era
bine văzut nici contactul cu marea literatură fran­
ceză, cea plină de idei «revoluţionare», cu cea
italiană « ultramontană *, ori cu cea « catolicissimă «
Cadru de pagină de titlu spaniolă.
Până şi limba şi literatura cea moartă latină şi
« Istoria biblica » a Testamentului Vechiu şi Nou elină erau ţinute la carantină. De unde în timpul
încă a fost înfăţişată tineretului secundar de mai absolutismului austriac şi în primii ani de stăpânire
mulţi autori. Astfel, la 1869, de Gavrilă Popu, pro­ ungurească, tipografia din Blaj a putut scoate
fesor de s. scriptură în Seminarul Mitropolitan, mai câteva manuale (Gramatica latină după M. Schi-
târziu canonic (ed. II cu 160 p.); apoi ca «Mica nagl de T. Cipariu. Partea I şi II în 1857—1860;
Biblie » de P. Dr. Alexandru Cziple, cu hartă şi ed. II în 1869; în 1864, un «lectiunariu latinu •
ilustraţii (1918, cu 160 şi 136 p.). după acelaşi autor de Ioan M. Moldovanu; ed. II
«Principiile generale sau fundamentale ale reli- în 1882; iar Al. Viciu « Esercitie in partea formaria
giunei creştine » le-au expus Dr. Ioan Raţiu, pro­ a gramaticei latine *, precum şi un diqionar latin-
fesor de teologie, mai târziu canonic (ed. I în 1872, român în 1892 şi român-latin în 1908), în anii
ed. II în 1892); mai apoi, Dr. Vasile Suciu (1909 din urmă aceste apariţii se răresc şi dispar cu totul.
cu 102 p.). Şcolile româneşti erau obligate să folosească tex­
Cele speciale sau dogmatice, acelaş Dr. I. Raţiu tele autorilor clasici, editate şi adnotate la Buda-
(ed. I, 1872; ed. II, 1895), apoi Dr. Augustin Pesta, pentru ca şi în chipul acesta să pătrundă