Page 37 - 1934-01
P. 37

i8                                 B O A B E   D E  G R Â U

          între  ieromonaşi  în  Mănăstirea  Sfintei  Troiţă  dela   ţătura  lor  nu  e  a  lor,  ci  a  înaintaşilor  lor:  «ca  iubi-
          Blaj  la  anul  1750  culeasă  ».  Nu  se  cunoaşte  niciun   toriul  de  spăsenie  cetitoriu  aici,  ca  într'o  oglindă
          exemplar  din  această  ediţie.  Cu  această  lucrare   văzându-le  şi  izvoadele  mai  pre  uşor  ispitindu-le,
          începe literatura bisericească originală. înainte de  să  poată  cunoaşte  chiar  învăţătura  Sfinţilor  Părinţi,
                                                                     şi  aşa  să  nu  prip&că  a  judeca  pe  fratele
                                                                     său,  carele  învăţăturile  Sf.  Părinţi  crede
                                                                     şi  mărturiseşte  ».  —  E  vrednic  de  re­
                                                                     ţinut  temeiul  strict  de  revelaţie  pe
                                                                     care  se  reazemă  întreaga  lucrare.  «Nu
                                                                     trebue  îndată  a  cr£de  tuturor  înşelători­
                                                                     lor  »,  zice  episcopul  Petru  Pavel  Aaron,
                                                                     întemeietorul  acestei  tipografii  în  a  sa
                                                                     Poslanie  sau  Dogmatică  învăţătură,  «  ci
                                                                     să  ascultaţi  de  porunca  Domnului  ce
                                                                     zice:  ispitiţi  Scripturile,  şi  iarăşi:  în
                                                                     lege  ce  iaste  scris?  cum  ceteşti?  Şi
                                                                     când  vă  ispitesc  alţii  cu  streine  învăţă­
                                                                     turi:  să-I  chiemaţi  adecă  la  adevărul
                                                                     scripturilor,  care  aici  vi  s'au  însem­
                                                                     nat...»  Atât  erau  de  convinşi  cuvioşii
                                                                     călugări  de  adevărul  Unirii,  încât,  la
                                                                     sfârşit,  roagă  «pe  fieştecarele,  şi  mai
                                                                     ales  pre  cei  ce  nu  sunt  de  ai  noştri,
                                                                     cu  luare  aminte  să  cetescă,  şi,  ce  vor
                                                                     ceti,  să  rumege  bine,  nici  să  facă  ca
                                                                     bolnavul  cel  îndărătnic,  care  cum  vede
                                                                     că  i  se  aduce  lecurile,  în  loc  de  a  le
                                                                     lua,  cu  mâna  le  departă,  cu  gura  zice:
                                                                     du-le,  du-le!  »  Şi  mai  departe:  «  Căci
                                                                     sfârşitul,  pentru  care  s-au  scris  şi  s-au
                                                                     tipărit  acestă  cărtice,  acela  au  fost,  ca
                                                                     să  nu  depărtăm  pe  vreunul  de  cătră
                                                                     noi,  ci  pre  toţi  să-i  apropiem  şi  să  fim
                                                                     una  ca  fraţii  inpreună,  de  cât  care  ce
                                                                     ar  fi  mai  bun  şi  mai  frumos?  almin-
                                                                     trele,  de  am  fi  avut  alt  sfârşit,  în  zadar
                                                                     am purta nume de Unit».
                                                                       Venind  la  Blaj,  în  ziua  de  Bună-
                                                                     vestire  1761,  generalul  Adolf  Nicolae
                                                                     Buccow,  episcopul  Aron,  clerul  şi  şco­
                                                                     lile  i-au  făcut  o  primire  călduroasă,
                                                                     fiindcă  el  pusese  capăt  revoluţiei  reli­
                                                                     gioase  a  călugărului  Sofronie,  unealta
                                                                     inconştientă  a  Sârbilor  şi  a  Calviniştilor.
                                                                     Şcolarii  laudă  într’o  adresă  omagială,
                          Apostolul Marcu de Smighelschi             virtuţile  lui  regale:  blândeţea  şi  drep­
                                                                     tatea,  şi-l  slăvesc  ca  pe  un  «înger  al
          aceasta,  nu  sau  tipărit  decât  traduceri.  E  bine  să   păcii».  (Vezi  dedicaţia  latinească  a  acestor  elevi
          ţinem  seamă  de  acest  lucru.  Ediţia  a  doua,  însă,   în  «  Epistola  consolatoria  »,  de  P.  P.  Aaron,  Blaj,
          apărută  în  1816,  o  aminteşte  şi  spune  că  s’a  tipărit   1761. Această lucrare fusese tipărită şi româneşte).
          « aici în Blaj, la anul 1750, Martie 30 ». Ediţia a doua,   In  anul  următor  (1762),  episcopul  Aaron  tipă­
          după  predoslovie,  indică  izvoarele,  apoi  vorbeşte   reşte  «  începerea,  aşezământul  şi  iscăliturile  sfân­
          pe  scurt  despre  «  unirea  bisericească  a  Românilor   tului  şi  a  toată  lumea  Săbor  dela  Florenţia  din
          ardeleni  cu  Roma  0.  Se  pomenesc  şi  cele  patru   cele  vechi  greceşti  şi  latineşti  spre  înţelegerea  şi
          puncte  dogmatice  ale  acestei  uniri  bisericeşti.   folosul  neamului  nostru  acum  întâiu  prefăcute,
          Caracteristică  pentru  obiectivitatea  acestor  «iero­  şi  într-acest  chip  typărite  cu  blagoslovenia  Prea-
          monaşi  *  este  procedura  lor.  Cum  procedează  ?   osfinţitului  şi  Prealuminatului  Kyriu  Kyr  Petru
          Transcriu  fidel  textele  din  înseşi  cărţile  rituale  ale   Pavel  Aaron,  vlădicul  Făgăraşului,  la  sf.  Troiţă
          Românilor,  precum  şi  din  Sfinţii  Părinţi.  învă­  în Blaj. In anul Domnului 1762, Aprilie 25.»
   32   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42