Page 38 - 1934-01

IOAN GEORGESCU: TIPOGRAFIA SEMINARULUI DIN BLAJ 19

Această lucrare a apărut tot atunci şi latineşte. târziu, mult ajutor. Plin de mulţumire, episcopul
Ediţia latină e închinată aceluiaş general Buccow exclama: «Acum bucuros m o r i u . . . » Păcat că,
împăciuitorul, « părinte al patriei * şi, prin execu­ născându-se această instituţie nouă, a murit alta
tarea poruncii împărăteşti privitoare la întemeierea mai veche şi foarte bine meritată pentru înflorirea
regimentelor româneşti de graniţă, unul din marii Biseritii Unite: cinul călugăresc al S. Vasile.
ei binefăcători. De aceea închinarea pomeneşte cu Această înştiinţare reduce rostul călugărilor la
laudă « plinirea puterii împărăteşti * şi « milosti­ «învăţătura tinerilor şi ţânerea evlaviei Cinului
virea » faţă de neam. călugăresc «. Urmarea a fost că rândurile acestui
Păstoria de scurtă durată a episcopilor Rednic cin s’au rărit, pe urmă au pierit cu totul. Astăzi
şi Maer n'a prea putut fi prielnică unei activităţi Blajul, care în zilele lui Aron avea două mănăstiri,
ştiinţifice. Corabia bisericii abia se alinase de furia nu mai are nici una; avântul spre viaţa ascetică-
valurilor năpraznice, iar şcolile abia se înfiripaseră. mistică a încetat şi atâtea lucrări, mai cu seamă
Mai prielnică ar fi fost în felul ei, lunga păstorie misiunile, pe care aşa de bine le-ar fi făcut călugării,
a lui Bobb, dacă el, personal ar fi avut
mai multă înţelegere nu pentru ştiinţă
— aceasta o avea, el însuşi fiind autor
a numeroase lucrări — ci pentru bieţii
slujitori ai ştiinţei cari au, de multe
ori, păcate omeneşti şi ei. Ce vatră de
lumină ar fi fost Blajul lui Bobb, dacă
S. Micu, Gh. Şincai, P. Maior, I. Budai-
Deleanu şi alţi mulţi clerici ai acestei
eparhii nu trebuiau să ia toiagul pri­
begiei şi să lupte din greu pentru a-şi
face situaţii între străini, unde au mun­
cit totuş atât de spornic şi unde au
murit?! Ar fi fost o adevărată Atenă
ori Romă! Dacă Bobb ar fi avut firea
dulce, atrăgătoare a unui Samuil Vulcan,
episcopul contimporan dela Oradea, sti-
huitorul de mai târziu n’ar fi încon­
deiat Blajul cu cuvintele: « Romă mică,
Romă mică, să te faci şi tu mai mare !»—
Dar să nu fim nedrepţi, nici, mai ales,
să nu căutăm a da lecţii Proniei Ce­
reşti care va fi ştiind ea mai bine decât
noi, de ce îngăduie anumite lucruri.
Chiar în cazul concret al Bisericii Unite,
cine ştie, dacă, fără să fi fost nevoiţi
a lua lumea în cap învăţaţii clerici
ai Blajului, curtea vlădicească a lui Ig-
natie Darabant ar fi devenit centrul
luptelor politice româneşti la 1791—92
şi, dacă, fără acele pribegii, curtea ur­
maşului său în scaun S. Vulcan ar fi
devenit ceea ce în adevăr a fost: o Aca­
demie ştiinţifică românească a timpu­
lui? In loc să cârtim, mai bine să mul­
ţumim Tatălui Ceresc pentru toate câte
ne-a dat!
Bobb a tipărit la 1784 « CuvântO...
în zioa instellaţiei *, iar decât acesta
mai însemnată, din punct de vedere
cultural şi naţional, este altă operă a sa: Apostolul Luca de Smighehchi
înfiinţarea capi ţiului canonicilor. In le­
gătură cu aceasta, episcopul tipăreşte la un an, după sunt nevoiţi să Ie facă profesorii de teologie, spre
înfiinţare (1 Iulie 1808), « înştiinţarea * trimisă paguba progresului nostru ştiinţific teologic. Dar
întregului der şi popor despre această faptă, care nici de data aceasta să nu fim prea aspri, în
lui îi aducea mare mângâiere, iar bisericii, mai judecată. Aşa era curentul general al vremii, jo-