Page 39 - 1934-01
P. 39

20                                  B O A B E  D E   G R Â U


          sefismul  atotputernic  şi,  poate,  că  aşa  a  fost  mai   1841.  In  Typografia  seminarului.  Au  urmat  apoi:
          bine.                                            «Elemente  de  limb'a  Romana  după  dialecte  si
             D.  Vaida,  canonic,  tipăreşte  la  Blaj  în  1813,   monumente  vechi»  (1854);  «Acte  şi  fragmente
          «  Cuvântări  în  cinstea  Exselenţii  sale  Ioan  Bobb  »,   latine  romanesci  pentru  istori'a  besericei  romane
          iar  Teodor  Pap  de  Ujfalu  avea  să  tipărească  la   mai  ales  unite»  (1855);  «Crestomaţia  seau  Ana­
          Sibiu (Hochmeister) la 7 Octomvrie 1830 « Trista  lecte  Literarie  dein  cărţile  mai  vechi  si  noue  ro­
                                                            manesci,  tipărite  si  manuscrise,  incepundu  dela
                                                           seclulu  XVI  pana  la  alu  XIX  cu  notitia  literaria
                                                           adunate  si  alese  »  (1858  şi  1916  ed.  II);  «Despre
                                                           creştinarea  Romanilor  »  (18..);  «  Cuventu  la  inau­
                                                           gurarea  Asociatiunei  Rom.  transilv.  în  IV  Nov.
                                                           MDCCCLXI     aparatu   in   cuntr’a   unei   critice»
                                                           (1862);  «  Principia  de  limba  si  de  Scriptura  *  (1866,
                                                           ed.  II)  ş.  a.  Toate  aceste  lucrări  sunt  de  valoare
                                                           nepieritoare.  Cuvântarea,  rostită  de  el  la  inau­
                                                           gurarea  Astrei,  e  cel  mai  frumos  imn  înălţat  de
                                                           un  scriitor  limbii  române.  «Acte  si  fragmente»
                                                           sunt  şi  rămân  indispensabile  tuturor  cercetătorilor
                                                           istorici,  iar  pentru  filologie,  în  deosebire  pentru
                                                           istoria  limbii,  rămân  neîntrecute.  «Principii  de
                                                           limbă  şi  Scriptură  »;  «  Crestomaţia  »  şi  «  Elemente
                                                           de  limbă  română  după  dialecte  şi  monumente
                                                           vechi».  In  deosebi,  cea  dintâi  din  aceste  trei,
                                                           «Principiile»,  sunt,  după  chiar  expresia  învăţatului
                                                           lor  autor,  «  antaiul  si  ultimul  frupt  al  cercetărilor
                                                           si  studiilor  noastre  asupra  limbei  romane  •  (Ar-
                                                           chivu, 81).
                                                              Glorioasa  moştenire  a  lui  Cipariu  o  primesc  şi
                                                           o  continuă  atâţia  dintre  colegii  săi,  canonici  şi
                                                           preoţi  mai  tineri:  Ioan  M.  Moldovanu  în  «Acte
                                                           sinodali  ale  besericei  romane  de  Alb’a  Iulia  si
                                                            Fagarasiu  »,  voi.  I  (1869)  şi  voi.  II  (1872),  şi  «  Spi­
                                                           cuire  in  istori'a  besereceasca  a  Romaniloru,  res-
                                                            punsu  la  Contra-critic'a  domnului  N.  Popea  *.
                                                            Dr.  Alesandru  Gram’a  în  «  Introductiunea  Sântei
                                                            Scripturi  ca  cunoscintia  previa  la  studiul  S.  Reli-
                                                            giuni  in  gimnasiele  superiore  gr.  -  catolice  »  (1878);
                                                            cu  «  Instituţiunile  calvinesci  în  biserica  românîscă
                                                            din  Ardelu,  fasele  lor  în  trecuta  si  valorea  in  pre-
                                                           sente.  Studiu  istorico  -  canonicii  *  (1895);  cu  «  Es-
                       Pantocratorul de Smighelschi        plicarea  mechanica  moderna  a  naturei  si  credintia
                                                           in  Domnedieu  *  (1881);  cu  «  Cestiuni  din  dreptulâ
           predica  »,  ce  rostise  la  îmmormântarea  lui.  Cano­  si  istoria  bisericei  românesci  unite.  Studiu  apolo­
           nicul  Constantin  Alutan  avea  să  înfăţişeze  la  1836,   geticii   din   incidentulii   invectivelorii   «Gazetei
           tot  într'un  discurs  funebru,  «  Un  preot  românesc,   Transilvaniei»  şi  a  d-lui  Nicolau  Densuşanu  asu­
           vrednic  de  aducere  aminte  şi  de  urmare...  Gavril   pra  Mitropolitului  Vancea  şi  a  bisericei  unite»
           Stoica  de  Bacî,  prepositul  capitululu!  ».  Iosif  Pap   (1893);  şi  cu  «  MihailO  Eminescu.  Studiu  criticu  »
           Sălăgean  de  Ilyesfalva,  episcopul  din  Oradea  de   (1891).  Aceste  două  lucrări  din  urmă  le-a  publicat
           mai  târziu,  avea  să  scoată,  la  1845,  «  Scurtă  istorie   anonim.  Ioan  Antonelli,  «Breviar  istoric  al  şco­
           a  credinţei  Românilor  din  sfintele  cărţi  şi  adevă­  lilor  din  Blaş  »  (1877);  Dr.  Victor  Mihalyi  de  Apşa
           rate documente dedusă ».                        cu  «Metropolitulu  Dr.  Ioanu  Vancea  de  Bu-
             In  deceniul  al  patrulea  al  veacului  trecut,  apoi,   teas’a.  Schitia  biografica  »  (1890).  Augustin  Bunea,
           începe  să  tipărească  lucrările  de  ştiinţă,  în  tipo­  membru  al  Academiei  Române,  ca  şi  T.  Cipariu
           grafia  aceasta,  cel  ce  avea  să  fie  părintele  filologiei,   şi  I.  M.  Moldovanu,  cu  partea  II  din  «  Cestiuni
           Timoteiu  Cipariu.  După  cât  ştim,  întâia  sa  tipări­  din  dreptulO  si  istoria  besericei  românesci  unite  *
           tură,  semnată,  este  «  Ecstract  de  Orthografie  cu   amintit  mai  înainte,  unul  din  cele  mai  frumoase
           litere  latinesci  pe  temeiul  limbii  şi  orthografiei   studii  ce-au  văzut  lumina  zilei  în  limba  română;
           Besericeşti  şi  osebirea  Dialectelor;  precum  sau   cu  «Din  istoria  Românilor  Transilvăneni.  Episco­
           urmat  dela  1835  în  Typografia  de  mai  jos,  Blaj,  pul Ioan Inocenţiu Klein, 1728—1751 * (1900);
   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44