Page 55 - 1934-01
P. 55

36                                 B O A B E  D E   G R Â U

           Ţiganii  formează  două  cartiere  deosebite:  Linia     or că mor or că trăesc,
           şi  Valea  Bâzului.  Foşti  robi  ai  boierilor,  ei  au  fost   or că ’m pământ putrezesc..
           cu  timpul  împroprietăriţi  pe  moşiile  acestora.  Astăzi          (Cântată de Ştefan Uutaru, din
           fiecare  îşi  are  gospodăria  lui.  Şi  dacă  predispo­             Boteni, în sărbătorile Paştelui
           ziţiile  rasei  îi  mai  sortesc  unei  trepte  sociale  in­         1926 la Văleni, hanul lui Vră-
           ferioare,  încolo  au  şi  ei  porumb  pus,  grădini  cu                      biescu)
           pruni  şi  sunt  unii  chiar  cu  stare.  Ei  dau  lăutarii
           vestiţi  ai  ţinutului,  colportorii  epicii  noastre  po­
           pulare ca şi liricii:
                   Săracu cucu dă luncă,
                   cum mai cîntă el dă ducă..

                   Mândro, când om muri noi,
                   să ne’ngroape p-amăndoi
                    la mănăstire ’n zăvoi,
                    să cânte cucu pă noi;























                                                                   Cioban rezemat in bâtă, păzind oile pe muşcel

                                                              Una  din  isprăvile  mai  însemnate  care  se  pot
                                                            arăta  la  locul  acesta  în  legătură  cu  satul  Boteni,
                                                            este  de  bună  seamă  lărgirea  hotarului  şi  luminarea
                                                            lui.  Cu  siguranţă  că  întâii  locuitori  au  avut  un
                                                            spaţiu  mult  mai  restrâns.  Chiar  bătrânii  amintesc
                                                            de  lucrul  acesta.  Din  spusa  celor  duşi  pe  alt  tărâm
                                                            reiese  că  pădurea  se  revărsa  până  în  sat.  Ne  aflăm
                                                            în  faţa  unui  proces  lent,  deschis  de  om  naturii
                                                            şi  care  se  termină  cu  izbânda  acestuia,  căci  locul
                                                            din  păduros  se  face  potrivit  pentru  păstorit,
                                                            ♦   muşcel  *,  cu  anexa  culturilor  de  porumb,  care
                                                            nu  va  ajunge  la  prea  mare  rezultat,  căci  vecină­
                                                            tatea  cu  muntele  stă  piedică.  De  aceea  îl  vedem
                   Troiţi de lemn adăpostită sub acoperiş
                                                            uneori  pe  om  cum  se  miră  că  muntele  este  «  ou  *,
                                                            că  a  nins,  adică,  prea  curând.  Vara  se  văd  la  munte
                    cucu şi privighetoarea,                 de  asemenea  petece  târzii  de  zăpadă.  Mai  bine
                    c’aşa ne-a fost ursitoarea..            se  învinge  prin  altă  formă  de  întrebuinţare  a  so­
                    ursitoarea mi-a fost bună,              lului,  prin  pomicultură,  care  a  luat  în  ultima
                    dar mi-a fost mintea nebună.            vreme  o  desvoltare  din  ce  în  ce  mai  mare.  în­
                                                            trebuinţarea  în  felul  acesta  a  solului  dă  loc  la
                    Cântă-mi, cuce, numai mie,              anumite  faze  de  cucerire  a  lui  care  corespund
                    că la vară, cine ştie<                  după  anumite  perioade  de  timp  anumitor  faze  de
   50   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60