Page 56 - 1934-01
P. 56

ION CHELCEA: BOTENII MUŞCELULUI                                 37


         cultură  şi  civilizaţie.  Cu  timpul  o  fază  apune  prin   nezdruncinat  legate  de  muşcel:  locuitorii  sunt  în­
         dislocarea  ei  de  către  alta.  Astfel,  la  Boteni,  se   râuriţi  în  portul  lor  prin  creşterea  desvoltată  a
         urmăresc  trei  momente,  aproape  succesive:  imul   vitelor,  mai  ales  a  oilor.  Satul  Piatra  cuprins  între
         când  omul  trăeşte  sub  stăpânirea  exclusivă  a  lem­  muşcele  are  la  8000  de  oi  şi  nu  numără  mai  m u l t
         nului,  când  predomină  pădurea,  sau  regimul  pă­  de  534  locuitori.  Botenii,  sat  de  margine  în  muş­
         duros; coincide cu timpurile străvechi. A doua,  cele,  numără  şi  el  la  4000  de  oi,  deşi  are  la  2500
                                                          locuitori.  Intre  diferitele  întrebuinţări  date  solului
                                                          există  şi  astăzi  o  luptă  nehotărîtă,  urmare  a  celei
                                                          din  trecut.  Astfel,  fâneţele  ocupă  36  %  din  supra­
                                                          faţa  totală  a  hotarului,  porumbul  21  ° ,  pomicul­
                                                                                              n
                                                          tura  17  ° ,  pentru  ca  pădurea  să  rămână  la  6%.
                                                                   0
                                                          Aceste  fapte  de  legătură  strânsă  între  economia
                                                          satului  şi  impresia  ce  o  lasă  el,  luat  ca  o  comu­
                                                          nitate,  duc  la  încheerea  de  mai  sus:  oamenii  din
                                                          sat  au  acţionat  ca  unul  singur.  Şi-au  lărgit  hotarul
                                                          şi  şi-au  luminat  câmpul  lor  de  acţiune  ajungând
                                                          la  o  formă  de  viaţă  cu  o  fizionomie  exterioară
                                                          şi  psihologică  anumită,  hotărîtă  în  liniile  ei  prin­
                                                          cipale  de  această  condiţionare  multiplă-  Astăzi  în
                                                          sat  pomicultura  s’a  întins,  ţuica  este  un  articol
                                                          de  industrie  cu  venit.  Mâine  va  forma  exclusiva
                                                          preocupare  şi,  în  loc  de  economia  închisă  a  fa­
                                                          miliei,  vom  avea  o  fază  de  producţie  rezemată
                                                          pe  capital,  care  va  schimba  faţa  actuală  a  satului.
                                                          La  aceasta  va  mai  lua  parte  şi  mina  de  cărbuni
                                                          a  locului,  aşa  încât,  cu  timpul,  Botenii  se  vor  tran­
                                                          sforma şi mai mult.

                                                            Dacă  putem  descoperi  pe  ici  pe  colea  stadii  de
                                                          desvoltare  dela  o  treaptă  la  alta,  când  e  vorba
                                                          de  progresul  realizat  faţă  de  hotar  şi  diferitele
                                                          ocupaţii  date  solului,  nu  tot  astfel  putem  arăta
                                                          şi  schimbările  de  mentalitate.  De  sigur,  sufleteşte
                                                          omul  s’a  conformat  în  cursul  timpului  diferitelor
                                                          împrejurări  de  viaţă:  pentru  timpul  mai  vechiu
                                                          trebue  că  el  se  mărgineşte  să  ştie  ce  i-a  spus
                                                          bunicul  şi  a  moştenit  tradiţional  experienţa  înain­
                                                          taşilor.  Chiar  astăzi  insul  îndeplineşte  anumite
                Cruce veche de piatră b margine de drum   practici  vechi  cărora  li  se  supune  cu  sfinţenie
                                                          întreaga  grupare  sătească.  Se  crede,  de  pildă,  că
          când  omul  împins  tot  mai  mult  de  nevoie  într’un   seceta  e  în  legătură  strânsă  cu  păcatele  oamenilor,
          mediu  neprielnic,  şi-a  lărgit  sfera  de  activitate  ştir­  şi  când  începe  a  se  crăpa  pământul  sub  picioare
          bind  cu  încetul  prin  secure  pădurea  din  nemij­  de  uscăciune,  se  provoacă  ploaia  prin  «  păpărudă  »,
          locita  lui  apropiere.  Fiecare  sat  a  creat  hotarul,   printr'un  tânăr  îmbrăcat  în  crengi  verzi  şi  frunze
          unde şi-a desfăşurat întreaga muncă.            de  salcie,  care  împreună  cu  alţi  copii  se  duc  pe
            Regimul  fâneţelor  n'a  întârziat  să  ia  în  stăpânire   la  case  şi  spun  următoarele,  crezând  că  Dumnezeu
          acum  locul  curăţat.  De  altminteri,  «  muşcel»  astăzi   «  milostivul  *  se  va  îndura  să  mai  dea  o  «  milă  »
          în  popor  nu  mai  însemnează  de  mult  munticel,   de ploaie:
          de  unde-1  derivăm;  înţelesul  dela  început  pier-      « Păpărudă-rudă,
          zându-se  este  înlocuit  acum  cu  acela  de  loc  lăsat
          în  hotarul  satului,  fâneţelor.  Dacă  cineva,  de  pildă,   cu găleata udă;
          ar'căuta  să  dea  o  explicare  înfăţişerii  actuale  a   cu găleata-leata,
          oamenilor  din  aceste  părţi,  n'ar  putea  fără  o  ase­  peste toată ceata;
          menea  distincţie  de  folosire  a  locului  prin  repe­   cu ciubăru-băru,
          tatele  progrese  făcute  de  sate  faţă  de  hotarul  lor.   peste tot ogoru.
          In  sudul  acestor  muşcele,  în  unele  părţi  şi  astăzi
          pică  pădurea  pe  sat.  La  noi  ea  e  trecută  de  mult   Dă ne Doamne cheili,
          ca  o  «  fază  »  străveche  de  ocupare  a  solului.  Satele   să dăscuiem ploili. . . » ,  etc.
          de  aici  au  şi  rămas  pentru  acest  motiv,  adânc  şi  Spectacolul  nu  este  dintre  cele  mai  lipsite  de
   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61