Page 59 - 1934-01

I N J U G U L D O M N U L U I

IX

Războiul! Sârb! * Preoţii rosteau cuvântări înflăcărate de
Nu ştiam ce-i războiul. îmbărbătare şi binecuvântau pe cei ce plecau.
In închipuirea noastră romantică îl vedeam ca Ieşeau ţiganii cărămidari din gropile lor şi flăcăii
un fel de imn naţional, pe care îl cântăm în cisme străbăteau satul cu lăutarii după ei. Conducătorii
de lac, în dolman galonat de paradă, călare pe cai înţelepţi ai comunei îi îndemnau, ca nu cumva
lucitori de frumuseţe, alergând, ca Petofi, în galop să aducă ruşine pe onoarea naţională. Cu floare la
mândru unguresc pentru un asalt improvizat şi, pălărie, cu sticla de rachiu în mână, cu fete în
cu legenda câtorva frunţi legate cu năfrămuţe albe, braţe, şi oamenii afumaţi dovedeau sălbateca vir­
venim peste o lună cântând acasă, în beţia trium­ tute strămoşească dansând. Nebunia mulţimii se
fului sărutăm fete minunat de mândre şi ne facem întindea. Oamenii bătrâni cu luleaua în gură şi cu
eroi, ca străbunii din istorie. Drept că tunurile inima încurcată oftau:
bubuie, mitralierele râpâie, ţările ajung în flăcări, — Ei, de-aş mai fi odată tânăr!... Apoi să nu
potop de oameni se refugiază, dar flăcăii noştri se cruţaţi pe duşman, băieţi!...
luptă voiniceşte în frumoasele zile cu soare din — Las’ numai pe noi, tăticule, răspundeau flă-
August. Dar moartea?... Nu-i vorbă, cade câte căiaşii bătându-se în piept.
unul, dar cu asta îşi face numele istoric, încreme­ In cea din urmă seară a fost o petrecere. Petre­
neşte în statuia de aur a morţii eroice, la care poste­ cere până dimineaţa, dans pe istovite, cu vin, cu
ritatea va cugeta cu mândrie, iar generaţiile tinere sărutări, cu cântece şi cu inimi viforoase îndră­
îl vor pismui. Minuni de vitejie va face scumpul gostite. Trupurile ardeau în noaptea voluptoasă,
sânge unguresc şi vitejia milenară va deştepta ad­ cântecul răsuna toată vremea, strigăte voiniceşti
miraţia popoarelor degenerate ale Apusului, prin urlau de-a-lungul satului.
ale cărui ţări vom hoinări în aventuri, ca şi stră­ — A soldaţilor e lumea! In lături cine nu-i
moşii noştri, cari au îngrozit Europa; doar noi soldat!
suntem naţiunea spadei. Notarul însoţit de jandarmi se uita la petrecere.
— Trăiască războiul! — Petreceţi flăcăi! Dar pe la 9, 10 să fiţi negreşit
Numai poporul satelor nu şi-a pierdut firea la în Miercurea.
întâia veste uimitoare. Treji şi îngrijoraţi îşi pre­ Şi mai viforos începu jocul războinic. Se rupeau
găteau lăzile militare şi luau cunoştinţă de inevi­ coardele, se cutremura pământul, ţiuia clarinetul
tabil. Trebuia să se prezinte. Poruncă de chemare şi perechile se învârteau nebuneşte în aburirea
a sosit. Cei mai tineri urmau să se ducă la regimen­ trupurilor înteţite şi înfierbântate.
tele lor. Se ridica astfel floarea şi tăria naţiunii ca — Trăiască războiul!...
să apere libertatea. Ziarele trâmbiţau frazele de Pe nesimţite se făcu ziuă. O lumină surie palidă
ocazie şi ameţeala i-a cuprins pe toţi. Acum şi se revărsa umedă asupra satului. Cu ochii som­
flăcăii satelor erau semeţi şi se credeau lucru noroşi, cu părul învălmăşit, îmbrăţişaţi şi mândri
mare. Mamele, soţiile, copiii şi drăguţele plân­ au mai străbătut odată satul. Ţiganii cântau de
geau. Despărţirea era grea, dar răsunau cântecele rămas bun. Femei, fete şi copii sgriburiţi însoţeau
naţionale ocazionale: Stai numai, stai, câine de convoiul. Au ieşit trăsurile cu caii gătiţi cu flori şi