Page 6 - 1934-01
P. 6

C      R       O      N      I     C       A


                                  Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii
            PORTRETE  BOEREŞTI.  —  Sunt  in  ţari  case,  şi  se  pă­  greu  sunt  portretele.  Ele  vorbesc  altminteri,  cu  feţele  care
          strează inci destule chiar in Bucureştiul năvălit de toate înnoi­  de  mult  au  plecat  dintre  noi  şi  cu  veşmintele  ieşite  de  zeci
          rile,  in  care  trecutul  nostru  poate  fi  întâlnit  mai  bogat  şi  mai   sau  de  sute  de  ani  din  întrebuinţare,  atunci  când  se  afli  inci  in
          credincios  decât  in  muzee.  Una  câte  una  se  risipesc.  Odată  cu   locurile  unde  stăpânii  sau  stăpânele  lor  au  triit.  O  secţie  a
          ele  se  risipeşte  inşi  şi  sufletul  care  le-a  dat  inţeles  şi  nu  se   portretului  in  pinacoteca  noastră  ar  avea  o  nepreţuită  însem­
          mai  poate  gisi  in  colecţiile,  cu  oriciti  griji  pus:  la  o  parte   nătate,  dovadă  chiar  inceputui  umil  de  astăzi,  dar  in  ce  mă­
          de  arhivarii  istoriei  şi  ai  artei.  Cu  cea  din  urmi  din  aceste   suri  mai  vii  şi  mai  puternice  sunt  un  chip  al  Văcăreştilor  in
          case  ale  tradiţiei  se  va  duce  pentru  totdeauna  dintre  noi  şi   casa  lor  dela  Văcăreşti,  o  serie  de  obraze  ale  Manilor  pe
          acel  suflet  şi  va  fi  o  păgubi  pe  care  nimic  nu  va  fi  in  stare   pereţii  locuinţei  părinteşti  din  calea  Victoriei,  sau  portretul
          s’o  inlocuiasci.  Rimişiţcle  lumeşti  intrate  In  inventare  şi  ca­  lucrat  de  Titirescu  şi  despre  care  vreau  si  scriu  citeva  rânduri,
          taloage  vor  fi  numai  ceeace  sunt  nişte  oseminte  pe  urma   al  Sofiei  Creţulescu,  in  salonaşul  cu  lucruri  din  alt  secol,  al
          unor mindreţe de femei.                          familiei!  Singura  durere  e  ci  nu  pot  ajunge  pini  la  ele  decât
            Cercetitorii  noştri  de  tot  felul  nu  puteau  si  nu  descopere   foarte  puţini.  In  schimb,  cei  ce  le  au,  precum  şi  acei  puţini
          aceste  izvoare  şi  imagini  ale  unor  vremuri  de  amintire.  Fiecare   le  pot  înţelege  cu  atât  mai  adânc.  Viaţa  de  odinioară  parcă
          a  ales  inşi  şi  a  rupt  din  intreg  numai  ceea  ce  era  in  legituri   mei  nu  s’a  întrerupt.  Străini,  noi  suntem  acolo  şi  ca  un  fel
          cu  pregitirea  sau  cu  studiul  lui  de  atunci.  Răsfoind  o  publi­  de  solie  a  timpurilor  viitoare,  veniţi  in  mijlocul  unor  oameni
          caţie  de  documente,  se  vede  ci  atitea  hrisoave  şi  condici  sunt   şi  stări  pe  care  nu  le  pricepem!  De  altminteri,  pentrucă  tot
          luate  din  biblioteci  şi  arhive  publice,  dar  poate  toc  atitea   am  intrat,  putem  să  rămânem  şi  să  privim;  nimeni  nu  ne  ia
          din  cartoane  particulare;  o  publicaţie  de  artl,  ci  reproducerile   in  seamă.  Lumea  de  demult  se  mişcă  aeriană,  ca  şi  cum  ar
          cele  mai  multe  sunt  ficute  după  originale  strânse  in  pinaco­  fi  ieşit  din  cântecul  unui  pian,  cu  fâş  itul  de  mătase  şi  cu
          teci,  dar  destule  dupi  lucrări  aflate  ici  şi  colo.  Pentru  refacerea   deprinderile  timpului  ei.  La  fel  şi  cu  acest  portret  al  Sofiei
          acestei  unităţi  pierdute,  şi  cit  mai  e  timp,  trebue  descrise   Creţulescu,  de  pe  la  1852,  in  liniştea  parcă  a  unui  popas  la
          citeva  din  casele  vechi,  cu  tot  ceea  ce  ele  cuprind  şi  aduc   o  cotitură  de  alee  de  grădină,  din  care  o  înconjură  verdeaţa
          dintr'un  trecut  de  apururi  risipit.  E  o  sarcină  care  cade  in   umbroasă  a  unor  copaci  bătrâni  şi  ii  cântă  răcoros,  căzând
          seama  «Boabelor  de  gr  iu  •  şi  va  fi  impliniti  aci  in  exemplare   din  vas  in  vas,  apa  unui  avuz.  Artistul  i-a  dat  atâta  frăgezime
          strălucite.                                      şi  desfacere  de  lume  incit  d-1  Al.  Marcu,  in  monografia  sa
            Pini  atunci  si-mi  fie  iertat  numai  si  amintesc  de  casa  Cre-   despre  Titirescu,  nu  s’a  sfiit  si  amintească  de  modelul  Gio-
          ţuleştilor  şi  de  toc  ceea  ce  adăposteşte  şi  pune  în  rinduiali   condci.  Fireşte  că  asemănările  nu  pot  fi  duse  prea  departe,
          acolo  iubirea  de  ţari  şi  de  ai  săi  a  doamnei  Ana  Alexandru   dar  aş  indrâsni  să spun  că  problema pentru Român  era încă şi
          Emanoil  Lahovari,  fata  lui  Nicolae  Creţul  eseu.  Poate  ci  odată   mai ingreuiată de întrebuinţarea in aşa de mare măsură a alb  j-
          voiu  izbuti  s*o  conving  si  vorbească  singuri  despre  ce  infi-   rilor,  prin  care  trece  ca  un  seil  cromatic,  menit  să  ţie  totul,
          ţişeazi  acea  clădire,  din  fosta  stradă  Romani,  mai  curând   numai  şirurile  piersicii  ale  şalului  de  mătase.  Titirescu  nu  era
          puţin  arătoasă,  dar  cu  atât  mai  scumpi  prin  cite  rechiami   nici  pe  departe  un  Lionardo  da  Vina,  şi  înrâuririle  lui  italiene
          in  minte,  unde  il  revăd  inci  prin  odăi  cu  ochii  mei  de  copil   sunt mai mult baroce şi de secol al optsprezecelea, dar portretul
          pe  marele  doctor.  Ştiu  ci  totdeauna  am  fost  supărat  pe  por­  cinsteşte  atât  pe  pictor  cât  şi  istoria  anei  româneşti.  El  face
          tretul  lui  Mirea  dela  Muzeul  Simu,  din  care  iţi  fad  părerea   uitate multe păcate.
          unui  om  neobişnuit  de  inalt,  pe  când  eu  păstrez  amintirea   Sofia  Creţulescu  (1822—19x3)  era  născută  Iacovenco.  In
          dela 1892, 1893, a unui moşneguţ mai mult nu mare la stat.  ♦   Istoria  Românilor  prin  călători  »  (voi.  III,  pag.  135  şi  urm.),
           Lucrurile cele mai personale şi care se înstrăinează mai  d-1 N. Iorga vorbeşte de « Ignatie Iacovenco, funcţionar la
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11