Page 61 - 1934-01
P. 61
42 B O A B E D E G R Â U
prăpădiră, asta tot n'o putem lăsa într’atâta. — Repede mi se rezolvă chestia. Cărţi mari se
Adevărat aşa-i, Măria Ta, — a zis Pişta şi-a sunat frunzăresc, condeiele scârţâie. îmi spun apăsat
din trâmbiţe. Iacă de unde vine războiul. numele:
— Se poate, măi, se poate! — Feldkurat in der Reserve! (Preot militar în
— Ei hei, că mari politici-s domnii! rezervă)!
Intr’o altă adunare o bătrână îşi arată fotografia Se constată repede că nu sunt chemat şi-mi
fiului său. Călare pe un cal buiestru stă mândrul pun în mână o legitimare, că m'am prezentat.
soldat, cu sabia întinsa înainte, capul e lipit frumos — Poţi merge acasă!
şi dedesubt e scris: Ameţesc de ruşine.
« Amintire din războiul mondial ». — Acasă?!
— Scumpul meu, frumosul meu! — zice bă — Da, numai acasă, — zice râzând plutonierul-
trâna sărutând chipul de hârtie. major.
Cu mine nu-şi bate nimeni capul. Fiecare casă Noaptea o petrec în oraş. La parohie e o întreagă
îşi are întâmplarea ei. companie de preoţi, cari au tăbărît acolo. Mă pri
Fără să-mi iau rămas bun, porneşte căruţa din mesc cu râsete.
sat cu mine. Pe câmp abia mai lucrează cineva. — A sosit cel mai nou erou... Te-ai prezentat?
Cei de pe marginea drumului se ridică văzându-mă. Răspund cam ruşinat:
— Unde te duci, cinstite părinte? — Da, însă nu sunt încă repartizat.
Le răspund tare şi însufleţit: — E adevărat că tu ai bătut pe subprefectul ? —
— Mă duc la războiul mă întreabă în batjocură.
— Dumnezeu ţi-ajute! La glumă răspund cu glumă.
Nici nu mă uit înapoi. Veninul războiului lu — Asta nu-i adevărat, dar e adevărat că tu, când
crează şi în mine. îmi umflu pieptul şi ridic obrazul te-ai dus să-ţi iei parohia, ai mânat peste pădurea
către soare. cea mare singurul purcel râios ce-1 aveai J
Mă duc la războiu... Veselia trecătoare o alungă războiul, marea temă
actuală. încep combinaţiile de politică externă,
— D-ta trebue să te prezinţi la Braşov, — îmi unii îşi arată orientările strategice, alţii încep dis
spun cei dela comandamentul militar. In oraş cuţii teologice: oare războiul este el îngăduit?
e un sbucium pe străzi, ca niciodată. Furnică cei — Mie, de sigur, mi-e foarte binevenit, — măr
ce vin la arme. Şi câte un tun trece sgomotos pe turiseşte unul. Capăt salariu ridicat de căpitan, dau
uliţă. La gură i-au pus un toc de piele. Poporul ceva suplinitorului de acasă şi în câteva luni mă
de pe sate umblă gură cască prin pieţe cu urme scap de datorii.
de lacrimi pe obraz şi se miră de val-vârtejul ce Fiecare ştie câte o noutate. Un preot din Trei-
se scurge. Ici, colo răsună, fără niciun motiv câte scaune s'a prezentat direct pentru serviciu de front.
un strigăt: A renunţat la rangul preoţesc şi vrea să lupte cu
— Trăiască războiul! arma în mână ca simplu soldat.
Joc şi eu, ca şi ceilalţi, jocul fatal. — Să ne scoatem pălăria înaintea lui! — sunt de
îmi cumpăr chipiu de ofiţer, atârn ciucuri de acord cu toţii.
aur pe brâul preoţesc, îmi pun la mâneci o tresă Societatea se împrăştie. Ne înţelegem însă că
aurie şi încerc de câteva ori înaintea oglinzii salutul vom cina la hotelul Coroana.
militar, să fie energic, dar cu anumită seriozitate; Pe stradă se vând ediţii speciale şi oraşul e ca
autoritar, dar natural, cum cred că se cade unui un furnicar turburat. Parcă războiul ar fi prici
preot militar. Mă scuz întrucâtva, dar îmi cade nuit o mare destindere. Fiecare se simte de sine
bine că fetele mi se uită drept în ochi. Cu un stătător, mare, de neînlocuit. Soldaţii nu-s ca
zâmbet fin îmi arunc ochii la ele şi sunt atent să vechii soldaţi, ci candidaţi eroi. In localurile pu
nu salut decât dela căpitan în sus. blice atârnă inscripţii în trei limbi: « Să ne păzim
de spioni! » . . . Observam cu uimire aceste îndem
In tren soldaţii stau ca roiul de albine. Abia se nuri. Nici în minte nu ne-au venit spionii până
poate omul urca. Maşina, ca şi vagoanele, sunt astăzi. Fireşte, acum e războiu. Primejdioasă pro
împodobite cu flori şi ramuri verzi. Litere mari fesie, dar o plătesc bine. Fiecare ştie câte-o poveste
de cretă, scrise împrăştiat pe ele ţipă: Trăiască senzaţională cu spioni, in care figurează femei fru
războiul!... Trenul aleargă cu mulţimea vioaie moase, şampanie, amoruri, porumbei dresaţi, di
care cântă, pe valea Oltului, sub umbra brazilor plomaţi, generali, planuri strategice sau cel puţin
din surducul Tuşnadului. Podurile sunt păzite de secretele fabricii de tunuri a lui Krupp. O lume,
soldaţi şi la fiecare staţie, oricât de mică, o mare de să nu crezi nici fratelui dulce! Altu-i războiul
de oameni murmură, cântă, bea, strigă, râde şi de acum, nu ca cel de demult. Nu-1 putem nici
plânge... cuprinde, d înmărmurim în faţa rifrelor. Serbia
Sdrobit şi ameţit străbat până la Braşov, unde nu contează, dar acolo-i Rusia, marele tăvălug.
mă grăbesc să mă prezint. Din nenorodre, am crezut că-i un popor sălbatec,
