Page 62 - 1934-01

IOSIF NYIRO: in jugul domnului 4 3

incult şi eram convinşi că hordele adunate cu O clipă de linişte, în care ne domolim nervii şi
biciuşca vor pica cu milioanele în faţa tunurilor simţurile.
noastre. Să-i dovedească mitraliera la secerat. Un In linişte cade o fluierătură de tren. Fiecare
popor fără vlagă, bigot şi asuprit, care până-şi face ştie că un nou tren cu soldaţi porneşte spre front.
cele trei cruci obligatorii de mult l-am expediat Şi prin sbuciumarea maşinei, care abia poate
în ceea l u m e . . . Francezii nici ei nu-s un adversar porni, se aude cântecul lor de bun rămas, dar în
serios. Ăstora le-am găsit defectul, că-s prea culţi. câteva clipe se stinge şi cel din urmă acord de
Soldaţi slabi, istoviţi, cari la cea dintâi încordare melodie.
vor fi ofticoşi... Trenul dispare în noapte.
— Minunate perspective, — îşi spuneau cu bu­
*
curie Ungurii orbiţi de închipuiri, prin restaurante
şi cafenele. Ne consacrăm cu totul războiului. Viaţa indi­
In grădina dela Coroana e mare înghesuială viduală se pierde în marea colectivitate a frontu­
încă decuseara. rilor. Trenurile soldaţilor, care pleacă aproape în
— Ai cetit asta? — întreabă cineva, cufundat in fiecare ceas, sunt ca şi nervii, cari ne leagă cu
cele mai noui ziare. — Minunate lucruri s’au pe­ frontul. Aşteptăm nervoşi întâile transporturi de
trecut la Pesta. răniţi, să vedem un pic de sânge, să avem ştiri de
Băuturile curg spumegânde, mulţimea murmură, lupte, un miros de pulbere de puşcă, un adevărat
viorile ţiuie vioiu, chelnerii aleargă dela masă la duduit de tun. Fără de acestea, ce înseamnă răz­
masă, pe soldaţii cari stau pe la gard, îi îmbie cu boiul? Ne plictisim de articolele de aţâţare, de
bere şi-i îndeamnă să nu cruţe apoi pe duşman. binecuvântările de steaguri celebrate de episcopi,
Când intră câte un ofiţer e aclamat, iar ofiţerul de notele diplomatice şi de declaraţiile guvernului.
mulţumeşte cu înclinări uşoare din cap, în toate Dacă e războiu, războiu să f i e !
părţile, ca la teatru. Buna dispoziţie se ridică din
ce în ce. La un moment apare şi prefectul. Trece
numai prin local, schimbă ici-colo câte un cuvânt.
Fireşte, e foarte ocupat cu treburile publice. E
oficial discret şi abia şopteşte în câte un cerc:
— Numai atâta vă pot spune, că avem ştiri
minunate, — şi se grăbeşte, pentrucă aşteaptă in-
strucţii telefonice dela Ministerul de Interne.
— Telefon, asta-i nimic, dar comandamentul a
primit azi cel puţin zece telegrame cifrate, —
observă cineva tainic.
Cu mare respect pronunţăm cuvântul: «ci­
f r a t e * . . . Da. Asta-i lucru mare. Ce organizaţie
admirabilă avem...
Cineva într’un patriotism spumegos se ridică
pe o masă şi rosteşte o cuvântare războinică entu-
siastăgolindu-şi paharul pentru cei ce merg în foc şi
trec prin toate infernele pentru libertatea maghiară.
Mulţimea seminebună de însufleţire aplaudă, ţiganii
lăutari cântă «mulţi ani trăiască!» şi paharele se cioc­
nesc. Nici nu se linişti sgomotul şi un domn sas
cu barba ’n cioc sare pe altă masă. In sgomot abia
se poate înţelege, dar din cuvântarea lui se deslu­
şeşte neîncetat ...«deutsche Armee!* E de ne-
descris acel puternic « Hoch ! * şi « Hurrah! *
care izbucnesc de pretutindeni. • Primaşul » lău­
tarilor face cu ochiul bandei şi răsună «Deutschland
uber Alles *. Ca un singur om se pornesc toţi şi
cântă de se cutremură stâncile Carpaţilor.
Feţele radiază, cei mai simţitori plâng, vinurile Trei naţiuni se logodesc cu moartea
grele tremură în mâini de emoţia lăuntrică, femeile
ţipă de voluptate isterică, oameni străini cad unii întâile ştiri de victorie din Serbia le bagatelizăm.
în braţele altora şi bătrânii funcţionari şi profesori Luptele acestea nu au dimensiuni. Frazeologia co­
spun că asta e o clipă istorică — şi nimeni nu se municatelor nu ne satisface. — Duşmanul a fost
gândeşte că de fapt trei naţiuni se logodesc cu respins... A încercat un a t a c . . . înălţimea a ajuns
moartea... în mâna noastră... Nu aşa ar fi trebuit scrise.