Page 69 - 1934-01
P. 69

50                                 B O A B E   D E  G R Â U

             —  Mă  voiu  îngriji  dc  D-ta,  —  mă  linişti  primul   Scrisoarea  am  pus-o  bine,  iar  banii,  cât  ce-au
           epitrop.                                         sosit,  —  i-am  aruncat  în  caseta  bisericii.  Acesta
              Şi  s’a  ţinut  dc  cuvânt.  A  convocat  şedinţa  epi-   e  un  loc  destul  de  salutar.  La  casetă  era  apli­
           tropească  şi  a  ţinut  o  cuvântare  revoltată  în  spri­  cat,  cu  un  aparat  destul  de  viclean,  un  cap  de
           jinul meu.                                       înger  de  lemn.  De  câteori  se  puneau  bani,  mul­
              Peste  o  săptămână  primii  o  scrisoare  dela  epis­  ţumea, închinându-se de repetate ori.
           copie, prin care eram îndemnat să mă reţin să      Când  la  sfârşitul  săptămânii,  între  doi  martori,
                                                            am  constatat  cuprinsul  casetei,  văzând  hârtia  de
                                                            o sută, fătul bisericii, fericit, zise:
                                                              —  Tare  l-a  ajutat  Dumnezeu  pe  cineva,  de  aşa
                                                            de bogat i-a mulţumit.
                                                              Am  încetat  să  mai  iau  parte  la  cini.  M'am
                                                            închis  în  camera  mea  şi  mă  gândeam,  ce  visuri
                                                            naive  şi  deşerte  au  fost  acelea  pentru  care  mă
                                                            făcusem preot.
                                                              In  preajma  Crăciunului  iarna  se  făcu  tot  mai
                                                            aspră,  frigul  tot  mai  de  nesuferit.  Intr'o  dimineaţă
                                                            mă  trezii  înfiorat.  Trupul  istovit  de  obosit,  bra­
                                                            ţele  deabia  mi  le  mişcăm  şi  fiecare  mişcare  mă
                                                            durea.
                                                              —  Asta-mi  mai  lipsia,  să  mă  bolnăvesc,—zisei
                                                            în mine speriat.
                                                              Nu-mi  mai  era  frig.  Aveam  febră.  Singur,  pă­
                                                            răsit,  zăceam  pe  pământ.  Nu  era  cine  să-mi  dea
                                                            un  pahar  de  apă.  Spre  norocirea  mea,  către  seară
                                                            a  intrat  fătul  bisericii.  Un  om  sărac,  necăjit,  cu
                                                            mulţi copii, care nici ungureşte nu ştia bine:
                                                              —  Mata peteac? mă întrebă el cu compătimire.
                                                              Respiraţia înfierbântată aburea în val gros. Pe
                                                            pereţii camerei îngheţate se alegea ici-colo bură.
                                                              —  Aci fric la om peteac...
                                                              —  N’ar  strica  un  pic  de  foc,  —  admiteam  eu,  —
                                                            dar nu-i cu ce.
                                                              —  Io  fura  lemn  dela  Tomnu  şi  fad  foc  pine.
                                                            Mata cui uşe, Tomnu nu poţi vine luntru. Aşa ?
                                                              —  Dar,  dacă  te  vede  Domnul  protopop  te  dă
                                                            afară şi te închide în temniţă, — îl speriai.
                                                              —  Tund nu fura, — zise speriat, şi voiâ să fugă.
            agit  credincioşii,  să  turbur  pacea  comunităţii,   Totuş, fă-mi puţin foc! — zisei amărît.
            pentru  că  nu  poate  fi  vorba  ca  o  situaţie  aşa  de   —  Cum faci ? . . .
            importantă  şi  plină  de  răspundere,  cum  era  con­  —  Acolo  lângă  perete  sunt  nişte  cărţi...  Lu­
            ducerea  unei  parohii  de  oraş  mare,  să-mi  fie  în­  cruri  vechi.  Le  putem  arde.  Cel  puţin  atâta  folos
            credinţată  mie,  şi  nu  voiu  putea  ajunge  să  o  obţin   să am. Adu-le liniştit.
            niciodată  cu  astfel  de  mijloace  cu  totul  condam­  Fătul ascultă. Curăţă cenuşa şi căută chibrite.
            nabile.  De  aceea  să  renunţ  la  asemenea  planuri   —  Stai numai! Trebue ceva de aprins.
            deşerte,  pe  care  le-a  promovat,  se  pare,  şi  bună­  —  Asta  papir,  prinde,  —  zise  uitându-se  nedu­
            tatea  Preaonoratului  protopop,  ci  să  mă  ţin  intru   merit la mine.
            toate  de  îndrumările  părinteşti  ale  acestui  vechiu   —  Dă-mi haina.
            şi  încercat  fiu  al  bisericii  şi  să-i  urmez  pilda...   Mi-a dat-o. îmi caut diploma şi i-o dau.
            Mi  se  imputa  şi  purtarea  de  tot  prea  lumească,   —  Aprinde cu asta!
            pentru  că  nu  se  cade  unui  preot  a  veni  acasă   Nu cuteza să se împotrivească.
            tot  după  miezul  nopţii,  de  pe  la  cini  şi  de  pe  cine   —  Ceteşte  mai  întâiu  titlul  cărţii,  apoi  pune-o
            ştie unde...                                    pe foc!
              De  altfel,  pentru  acoperirea  cheltuielilor  ţi-am   Luă un alt volum şi ceti silabisind:
            trimis  un  ajutor  extraordinar  de  o  sută  de  co­  —  Noldin.. Theologiae moralis.
            roane  şi  te  fac  atent  că,  părăsind  uşurătatea  tine­  —  Foarte bine! Sunt 4 volume.
            rească,  să  întrebuinţezi  banii  pe  lucruri  utile  şi   —  Ce seamna?...
            salutare...                                       —  Morala, — zisei râzând.
   64   65   66   67   68   69