Page 69 - 1934-01

50 B O A B E D E G R Â U

— Mă voiu îngriji dc D-ta, — mă linişti primul Scrisoarea am pus-o bine, iar banii, cât ce-au
epitrop. sosit, — i-am aruncat în caseta bisericii. Acesta
Şi s’a ţinut dc cuvânt. A convocat şedinţa epi- e un loc destul de salutar. La casetă era apli­
tropească şi a ţinut o cuvântare revoltată în spri­ cat, cu un aparat destul de viclean, un cap de
jinul meu. înger de lemn. De câteori se puneau bani, mul­
Peste o săptămână primii o scrisoare dela epis­ ţumea, închinându-se de repetate ori.
copie, prin care eram îndemnat să mă reţin să Când la sfârşitul săptămânii, între doi martori,
am constatat cuprinsul casetei, văzând hârtia de
o sută, fătul bisericii, fericit, zise:
— Tare l-a ajutat Dumnezeu pe cineva, de aşa
de bogat i-a mulţumit.
Am încetat să mai iau parte la cini. M'am
închis în camera mea şi mă gândeam, ce visuri
naive şi deşerte au fost acelea pentru care mă
făcusem preot.
In preajma Crăciunului iarna se făcu tot mai
aspră, frigul tot mai de nesuferit. Intr'o dimineaţă
mă trezii înfiorat. Trupul istovit de obosit, bra­
ţele deabia mi le mişcăm şi fiecare mişcare mă
durea.
— Asta-mi mai lipsia, să mă bolnăvesc,—zisei
în mine speriat.
Nu-mi mai era frig. Aveam febră. Singur, pă­
răsit, zăceam pe pământ. Nu era cine să-mi dea
un pahar de apă. Spre norocirea mea, către seară
a intrat fătul bisericii. Un om sărac, necăjit, cu
mulţi copii, care nici ungureşte nu ştia bine:
— Mata peteac? mă întrebă el cu compătimire.
Respiraţia înfierbântată aburea în val gros. Pe
pereţii camerei îngheţate se alegea ici-colo bură.
— Aci fric la om peteac...
— N’ar strica un pic de foc, — admiteam eu, —
dar nu-i cu ce.
— Io fura lemn dela Tomnu şi fad foc pine.
Mata cui uşe, Tomnu nu poţi vine luntru. Aşa ?
— Dar, dacă te vede Domnul protopop te dă
afară şi te închide în temniţă, — îl speriai.
— Tund nu fura, — zise speriat, şi voiâ să fugă.
agit credincioşii, să turbur pacea comunităţii, Totuş, fă-mi puţin foc! — zisei amărît.
pentru că nu poate fi vorba ca o situaţie aşa de — Cum faci ? . . .
importantă şi plină de răspundere, cum era con­ — Acolo lângă perete sunt nişte cărţi... Lu­
ducerea unei parohii de oraş mare, să-mi fie în­ cruri vechi. Le putem arde. Cel puţin atâta folos
credinţată mie, şi nu voiu putea ajunge să o obţin să am. Adu-le liniştit.
niciodată cu astfel de mijloace cu totul condam­ Fătul ascultă. Curăţă cenuşa şi căută chibrite.
nabile. De aceea să renunţ la asemenea planuri — Stai numai! Trebue ceva de aprins.
deşerte, pe care le-a promovat, se pare, şi bună­ — Asta papir, prinde, — zise uitându-se nedu­
tatea Preaonoratului protopop, ci să mă ţin intru merit la mine.
toate de îndrumările părinteşti ale acestui vechiu — Dă-mi haina.
şi încercat fiu al bisericii şi să-i urmez pilda... Mi-a dat-o. îmi caut diploma şi i-o dau.
Mi se imputa şi purtarea de tot prea lumească, — Aprinde cu asta!
pentru că nu se cade unui preot a veni acasă Nu cuteza să se împotrivească.
tot după miezul nopţii, de pe la cini şi de pe cine — Ceteşte mai întâiu titlul cărţii, apoi pune-o
ştie unde... pe foc!
De altfel, pentru acoperirea cheltuielilor ţi-am Luă un alt volum şi ceti silabisind:
trimis un ajutor extraordinar de o sută de co­ — Noldin.. Theologiae moralis.
roane şi te fac atent că, părăsind uşurătatea tine­ — Foarte bine! Sunt 4 volume.
rească, să întrebuinţezi banii pe lucruri utile şi — Ce seamna?...
salutare... — Morala, — zisei râzând.