Page 9 - 1934-01

5 6 B O A B E D E G R Â U

inci, prin blocurile nuri de piatră,sau liniatura cu şanţuri adinei fiecare pagină a ei actuală şi locală. Atăt colaboratorii cât şi
a tencuelei, sau ferestrele înalte, înguste şi rare, de casa ce­ redacţia îşi dau o silinţă nesfârşită ca să lase cât mai limpede
tate a comunelor italiene frimintate de lupta partizanilor. o asemenea impresie. De aceea, poate, desamâgirea de atâtea
Clădirile modeme s’au robit betonului şi nu mai cunosc ori a cetitorului, care nu mai ştie, după ce să deosebească o
alţi frumuseţe decit linia, aşa cum nudul se încrede in pro­ revistă de acest fel de un supliment literar bine înjghebat
pria anatomie, firi vestminte nici artificii. Palatele trebue si al unui ziar de tiraj. Publicaţia periodică se pierde in gazeta
zilnică, imprumutându-i mijloacele, fără să i le poată ajunge,
atunci când, rămânând la ea acasă, ar fi putut să fie neîn­
SENTENTIAE sfârşit să se ridice peste aceste mici griji de timp şi spaţiu şi
trecută. « Revista Fundaţiilor Culturale Regale » a izbutit in
să fie cât mai puţin actuală şi locală. Visul şi gândul românesc
pot in ea să se mişte liber, fără asemenea îngrădiri de tratare,
E X O M N I B V S O P E R I B V S care să le stingherească. Publicaţia are ceva din revista tuturor
D I V I A V G V S T I N I timpurilor şi tuturor locurilor româneşti, dela coperta ei
sură ca o domnească placă de pisanie, până la studiile, lite­
D E C E R P T A E . ratura şi materialul mărunt, care-i dau o greutate de monu­
ment. Munca de creaţie nu se mai vede, in care sunt şovăeli
şi schimbări, ci creaţia însăşi, sigură de sine, fără zâmbet,
dar şi fără încruntare.
Iată de ce, întâia impresie pe care o lasă « Revista Fun­
daţiilor Regale », chiar înainte să fie cetită, e aceea de încre­
dere. încredere că astăzi cultura românească e destul de aşezată
ca să poată naşte şi întreţine organe in care ea să se răsfrângă,
multiplă şi originală, cum e acesta. încredere ci unitatea ro­
mânească e destul de închegată ca să poată vorbi şi fi înţe­
leasă, cu probleme din toate pământurile noastre şi de sub
toate valurile istoriei, sub care ele au trebuit să aştepte secole,
aşa cum vorbeşte şi e urmărită aci. încredere, încredere, în­
credere ! Mi se pare că e cuvântul de stemă şi de flamură de
luptă pe care l-a rostit Ctitorul Fundaţiilor Culturale Regale,
atunci când de curând le-a strâns intr’o uniune şi le-a pornit
in România de astăzi la o nouă muncă. E cea mai frumoasă
faptă de optimism din pragul zilelor noastre, căci fiecare
pildă de credinţă în viaţă stârneşte un alt semn de credinţă.
Un drum e totdeauna o ispită ca să mergi pe el. Fericiţi fă­
cătorii de drumuri! Drumeţii nu vor lipsi. Ei nu vor putea
să nu găsească in cele din urmă steaua care a fost pusă la
capătul acelor drumuri.

OVID DENSUŞIANU. — Marele filolog dela Universi­
tatea din Bucureşti a împlinit de curând 60 de ani. Facultatea
de filozofie şi de istorie şi-a avut in vremea din urmă sărbă­
toriţii ei la poposirea pe aceeaş culme albă de ani. Ovid Den-
suşianu, mai închis şi poate mai dispreţuitor decât colegii
A N N O . M . D . X X X I X . lui, n'a vrut să iasă din umbra savantă şi nici să ingăduc mul­
ţilor elevi să lucreze după inima lor. Faptul era, cu toate
Stema regali a lui Zapolia, vigneti de titlu la Cugetările acestea, greu să fie dosit, mai ales că e şi al nostru şi înţelegem
Sf. Augustinus (1539). xilografie de mina lui Honterus să scoatem din el tot folosul, adică tot învăţământul pentru
obşte. Chiar unul din elevi a săvârşit, de altminteri, trădarea,
se oprească la stilul clasic francez, care a ştiut si îmbine mă­ care ne dă prilejul dorit al acestor câteva rânduri.
reţia liniştită cu toată varietatea decorativi a stâlpilor, arca­ «Fiul lui Aron Dcnsuşianu s‘a născut la 30 Decemvrie
delor şi motivelor ornamentale. O revistă construită după 1873, in comuna Făgăraş (actul de naştere din 17 Decem­
marile publicaţii periodice franceze, e o chezăşie, de temei­ vrie, stil vechiu) *, aşa începe cartea de omagiu scrisă de d-l
nicie, de măsuri şi de stil. D-l Paul Zarifopol, dacă nu exista, Al. Popescu-Telega (« Ramuri», Craiova, 277 pag. 70 lei).
trebuia născocit pentru postul de redactor şef. Aflarea d-niei (Numai că 17 Decemvrie 1873 ‘l vechiu, nu dă 30 Decem­
sl
sale acolo e aproape simbolici. Revista, călăuzită din umbră vrie stil nou; in secolul trecut deosebirea intre cele două sti­
de d-sa, a călcat dela primul pas cu mersul propriu pe care luri nu era decât de 12 zile). Viaţa şi opera sexagenarului e
şi-l dorise. urmărită aci cu toată iubirea, de atâtea ori bătăioasă. D-l
Orice revistă nouă luptă din toate puterile ca să pari In Al. Popescu-Telega se dovedeşte nu numai studiosul mi-