Page 12 - 1934-02

MARCU BEZA: URME ROMANEŞTI IN CHIPRU 73

Iorga citând-o, mai ales rândurile privitoare la robul tău, şi de soţia mea, şi de copiii mei,
epigraful icoanei în parte descifrabil, adaugă: şi dă-ne nouă iertarea păcatelor, domnia ce-
« Nu înţeleg de unde a ieşit, dacă atâta se poate rurilor, şi locuinţa...............................................
ceti, numele de Iosif şi calitatea de Moldovalah
sau Moldovean » *). Sfârşitul inscripţiei ce va fi cuprins şi data e
şters cu desăvârşire. Am tresărit la vederea icoanei.
Mărimea-i de 0,50x0,48. Foarte bine păstrată.
Am şters-o puţin şi colorile în vechimea lor au
apărut totuş atât de proaspete. Sus Fecioara Maria
cu Iisus, în stânga şi dreapta arhanghelii, iar sub
lEaT ei Iosif, soţia sa Ana, copiii, şi zugraful Hristo-
dulu, ţinând o pensulă în mână. Obârşia lor va­
lahă reiese nu numai din felul îmbrăcăminţii, ci
şi din tradiţia locului — tradiţie ce mi-a fost
întărită şi de către epitropii bisericii de astăzi.
Ei mi-au mai spus că donatorul icoanei, Iosif,
zidise lăcaşul Faneromeni de altă dată, nu de
1 _

Cutie de moaşte, în aur, lucrai la Iaşi in 1795,
dela mănăstirea Maherâ

Apoi, scriitorul englez dă incomplet şi greşit
inscripţia, care-i cea următoare:
BeQfifji evlafletag /iov xaqaov Kvqia nooorfiooj
oixTQO)g xt oij IJarxodioqla xai ov xaxtxetg
oaîg (bitrai' bionoira Iţiliaioai 61 *Iayorpp
06 âov/.o erexer i/iov xijg re eitijg ovţxr/ov
xai i/tutv tixrayv xov dovrat x)/iiv xaîg ăyiaig
nxaio/iuxojr Âvoiv năÂov re xh)oovxiav xai
oixtjxoQog................. rov.................. fia......................

Biserica Faneromeni din Nicosia
Adică:
mult ruinat, şi-l îmbogăţise cu o moşie a sa din
Rod al caldei mele evlavii, îţi aduc umil, Citera.
Doamnă — ţie, Impărţitoare de daruri şi ace­ Oare, cine să fie acest Iosif cu chipu-i de prinţ
luia ce-l porţi între braţe, ai milă de Iosif caracteristic Danubian? Vreunul din exilaţii noştri,
silit a-şi duce aci amarul zilelor ori poate vreunul
*) Portretele Domnilor noştri la Mantele Athos, Academia din ţară, al cărui gând evlavios fusese îndemnat
Română, Memoriile Secţiunii Istorice, Tomul IX, 1928—29* a-şi lua sborul şi spre această insulă de ortodoxie