Page 17 - 1934-02

78 B O A B E D E G R Â U

decât cele ale lui Grigorescu, însă alegerea lor mi se Peisagiul cu mesteacăni (L. 0,65 X I. 0,45, semnat
pare încă mai fericită. Ele corespund apoi mai în dreapta), ireal ca un decor de teatru pentru o
deplin cu sensibilitatea noastră de astăzi, atrasă piesă romantică, misterios, deşteaptă în noi ecouri
mai mult de temperamentul robust, de forţa co­ mai profunde. Ultimele tufe şi câţiva copaci tineri,
lorată de melancolie, de viziunea originală a mae­ la o margine de pădure, înaintează, pe un teren
strului mort tânăr, decât de graţia, de optimismul inegal, până la marginea unei ape, care apare pe
primul plan. îndărătul siluetelor
palide şi uşoare se ridică masa
mai voluminoasă a unor arbori
mai puternici, iar deasupra un cer
albastru verzui, uşor şi transparent.
Calităţile executantului sunt şi mai
evidente decât în lucrarea prece­
dentă. Ca în operele celor cu ade­
vărat mari factura ne apare cu fran­
cheţi şi simplicitate, dar şi cu o
autoritate incontestabilă. Pe alocuri
pânza este abca atinsă, cu o tră­
sătură fluidă, ca de acuarelă, în
alte părţi pensula se opreşte, lasă
o urmă mai groasă, fără însă
nicio r e v e n i r e . Pretutindeni
promptitudinea şi căldura unei
schiţe, larg văzută, spontan exe­
cutată. Tabloul poate fi luat drept
o armonie în verde, cu singurele
note de lumină ale albului uşor ca­
feniu — culoarea unor mesteacăni,
desenaţi cu măestrie, dintr’o sin­
I. Andreescu: Un colţ de pădure (la Barbizon) (Fotopress) gură trăsătură de pensulă — ale
albastrului palid-verzui, ca peru­
poate cam superficial uneori, al lui Grigorescu. zeaua, a c e r u l u i A m impresia că a fost exe­
Nu e niciunul printre cele opt tablouri de Andreescu cutat în Franţa şi că a fost printre primele lu­
care să nu dovedească una sau alta din multiplele crări după sosirea pictorului din ţară. El păstrează
calităţi magistrale ale ultimei perioade a pictorului, în totul caracterul unei improvizaţii după natură.
cea a scurtei şi tragic sfârşitei sale maturităţi. Ceva mai târziu trăsătura de pensulă va deveni mai
In Trandafiri (L. 0,62 X I. 0,45) Andreescu ne analitică, mergând până aproape la o diviziune a
apare ca un practician desăvârşit, mânuind culoarea tonului, aşa cum se vede în Iarna din Colecţia
cu o libertate, cu o supleţă, cu o siguranţă mai ales, Zambaccian, de pildă, poate sub influenţa şi sub
de mare pictor. De aproape privite, trăsăturile pen­ teoriile Impresioniştilor.
sulei sunt aspre, materia colorantă triturată şi în­ Lucrarea cea mai subtilă, cea mai cu adevărat
tinsă cu oarecare violenţă. Cum ne depărtăm însă picturală, mi se pare însă cea care poartă titlul
la câţiva paşi, totul se topeşte, se unifică, tonurile Peisagiu cu Case, (L. 0,45 X I. 0,18, semnată, în
dobândesc o adâncime, o strălucire catifelată şi dreapta, şi datată 1882). A fost terminată la înce­
moale, opera ne uimeşte în acelaş timp prin rezo­ putul anului, în Franţa, după o şedere a artistului
nanţa şi prin simplicitatea ei: Pe un fond închis, în ţară, ca să se mai întremeze, către finele anului
de un brun cald, un acord de roşuri, dela cel mai 1881. Este una din acele opere binevenite, în care
profund, ca rubinul, până la un roz vişiniu, cu cel mai mic detaliu contribue ca să facă din ea o
câteva pete de galben deschis, de verde bătând în încântare a ochiului şi a spiritului. Cu toate dimen­
negru. Lucrarea nu-i iscălită şi nici datată. Ea este siunile modeste ea este mai viguros executată decât
contimporană cu un tablou similar, mai puţin bine peisagiul precedent, o vigoare care nu exclude deli­
venit şi mai puţin bine conservat, însă iscălit, la cateţa viziunii şi nici fineţea în armonizarea tonu­
muzeul Toma Stelian. Este din ultima perioadă a rilor. Ca sentiment e plină de o dulce melancolie,
artistului, atunci când, învins de boală, el nu mai pu­ ca factură un model de măsură, de sobrietate, de
tea părăsi camera şi lua ca pretext al tablourilor sale unitate. Se prezintă ca un acord de roşu palid, de
un mănunchiu de flori, trimis poate de un prieten *).
') Ceva din transparenţa tabloului, unul din cele mai neaş­
') Cf. C. I. Stincescu: loan Andreescu, in Literaturi fi teptate din toati opera lui Andreescu, a dispărut sub un strat
arti rom ini, IV (1899—1900), pp. 411 sg. de fum, cred, care ar avea nevoe si fie curiţit.