Page 32 - 1934-02
P. 32
IOSIF NIYR0: IN JUGUL DOMNULUI
93
— Ce bine îmi scriu în ea?... înainte de îndreptare? In zadar am vrut să stâr
Nu-s în stare să-i spun adevărul. Dacă ar fi nesc în mine pocăinţă desăvârşită, că n'am izbutit..
să fiu osândit de o sută de ori, şi voiu minţi. Caut altă deslegare. In Dumineca următoare, după
Doar abia câţiva ani şi iar se vor vedea. Până Sf. liturghie, am îngenunchiat pe treptele altarului
atunci să mai nădăjduiască... şi-am zis:
— Ai ghicit, mătuşe dragă, regimentul te în — Să ne rugăm pentru un frate, care a murit
ştiinţează că Emri a fost decorat pentru purtarea moarte de erou pe front.
sa vitejească. îmi zâmbia sufletul. Aşa, acum tot satul se
— Uite aci, asta înseamnă că « te înştiinţăm * roagă pentru el...
asta ♦ helden » înseamnă « eroic *. «Dumnezeul sufletelor şi a tot trupul...» —
Uşurarea o cuprinde pe biata femeie şi sărută abia începui rugăciunea şi un hohot de plâns
scrisoarea, mai ales unde-i arăt cuvântul • held *, răspundea, ca un cor al femeilor. Bărbaţii, bă
dar sărutul se nimereşte tot pe « Tod * — moar trânii, tremurau în tăcere. Acum observam că
tea... Măcar de l-ar putea şterge cu sărutările... fiecare se gândeşte la fiul, la soţul sau la tatăl său,
— Scumpul şi dragul meu copil bun! şopteşte şi crede că pentru el ne rugăm. In biserică nu
fericită. îndrăsniră să întrebe, cine-i mortul, ci îi stăpânea
Cu o grije iubitoare se desfatează. Mângâie aerul pe toţi teama şi presimţirea răului.
înaintea ei, ca şi când ar fi obrazul fiului. Poate Moartea a venit în biserică şi eu nu îndrăsneam
că-1 şi vede. Cine ştie de ce este în stare o mamă... să ies. Mă rugam înainte, până se vor duce toţi.
Poate că din nimica l-a născut din nou... Nime n'a plecat. Aşteptau albi ca varul, până
— Eroul meu! Fiul meu viteaz!... Mulţumesc voiu ieşi pe uşe. înaintea bisericii mă întrebară
Prea fericitei Maicii Preciste!... Helden! Helden! cu toţii:
zice zâmbind într’una... — Cine-i mortul?... A trebuit să le spun.
— Tod! Tod! bate inima mea. — Sărmanul Emri a căzut, dar, oameni buni,
In uşe bătrâna se cutremură speriată şi se în nu spuneţi nimic mamei sale, că i s’ar frânge
toarce. Se uită, oare nu o aude cineva, şi întreabă inima, dacă află. Ea crede că a fost decorat...
cu teamă: Nu fiţi cruzi cu ea... Azi, mâine, moare săraca
— Câţi oameni a trebuit să omoare Emri pentru şi se vor vedea în cer...
această decoraţie?... Pentrucă dacă a ucis măcar
unul, mai bine o trimit înapoi, da, înapoi... In Oamenii se împrăştiară. De aci încolo tot satul
casa mea n’o duc. tăinuia moartea lui Emri, dar se întâmplă ceva
— Emri n’a ucis om, o liniştesc. frumos: Locul văduvei neputincioase l-au arat şi
Biata mamă roşeşte toată: sămănat mâini necunoscute. Vecinii îi grijeau vă
cuţa. Dacă cocea cineva pâine, tăia găina sau
— Cum am şi putut întreba aşa ceva?Fiul meu
nu omoară oameni. Nu l-am crescut aşa... ajungea cumva la o bucată mai bună, îi trimiteau
Abia aştept să plece. bătrânei, să guste. Şi bătrâna era fericită. Arăta
Pe stradă opreşte pe fiecare şi le spune noutatea: tuturor înştiinţarea de moarte încadrată de jidanul
— Ai auzit? Fiul meu Emri a fost decorat... din sat.
Acum a cetit părintele... Abia-i de-o săptămână —... A primit decoraţie. Am pus-o aci deasupra
pe front şi a şi primit o decoraţie. Decoraţie patului, că de-o fi să mor, să o pot vedea şi în
mare... Unii se bucură, dar unii o pismuiesc. clipa din urmă.
Numai eu mă tem să dau faţă cu oamenii. Nici Eram din nou liniştit. Flăcăul mort lucra acasă.
nu mai îndrăsnesc să trec prin faţa casei lui Am învins moartea. Oamenii veniau cu încredere
Gheorghe. In fiecare zi mă duc cel dintâi la poştă şi mai mare la mine. Scriam mai departe scrisori
şi cetesc toate cărţile poştale, oare nu scrie cineva în taberele de prizonieri, mă certam cu autorităţile
despre moartea lui Emri, pentrucă poştala aceea pentru ajutorul de războiu, dădeam sfaturi, aju
a-şi confisca-o oricât de mult o aşteaptă ai lor... toram săracii, lucram neputincioşilor bătrâni şi
Nu las moartea să intre în sat... Moartea să ră mă rugam la nevoie, eram prezent în fiecare lo
mână pe fronturi... cuinţă, numai de bătrâna Gheorghe mă temeam.
Conştiinţa nu-mi dă pace. Moartea e mai tare, Moartea totuş a venit în sat, ca în toate satele.
dar mă lupt înainte. Am minţit... Dar a fost Poporul lucra afară la câmp, când a sosit un rănit
iertat să o fac... Inima mamei s’ar frânge, dacă în concediu. Moartea se furişe pe cârja lui. Mai
ar şti adevărul... Dar era îngăduit să despoiu întâiu se văzu cu bătrâna.
pe bietul răposat de mângâierea rugăciunilor de — Nu te-ai întâlnit cu fiul meu? N'a trimis
mamă? vr’o veste? De luni de zile n'a mai scris.
A doua zi fac parastas pentru Emri. Nici asta Fără să vrea soldatul a trădat tragedia:
nu mă linişteşte. Rugăciunea mea e puţină şi pă — Nu mai aştepta scrisori, mătuşe nu va mai
cătoasă, căci eu am minţit, ceea ce ar trebui să scrie în viaţa asta. — Ce s'a întâmplat — ţipă bă
repar mai întâiu. Cum am şi indrăsnit să fac slujba trâna? — Doar n’a murit... Spune drept, că nu-ţi
