Page 45 - 1934-02

1 0 8 B O A B E D E G R Â U

moschovitici): un Molitcvnic şi un Ciaslov. A intrat in ser­ Dar, câte nu s'ar putea scrie in legătură cu tipografia blă-
viciul tipografiei la 1755. Mihail Becskereki, avea un salar jeană!
de 100 floreni, 12 gâlete (cubuli) de grâu (un cublu circa Cu cele mai bune sentimente,
80 kgr.). I se dădeau, in salar şi cărţi: * libros promissos ex Z. PACLIŞANU
omnibus exemplaribus percepit * spune însemnarea contem­ Bucureşti, la 15 Mai 1934-
porană. Mai are de primit 8 exemplare din Liturghier. Din
CARTEA COLECTIVA. — Cartea, care e născută in
singurătate, îndeamnă de obiceiu pe cititori către principiul
ei de naştere. Cititul fie că se apleacă pe o publicaţie de cu­
noştinţe generale sau de tehnică, fie că se pierde in prelucrările
epice ale vieţii sau printre versurile înstelate, rămâne cel mai
credincios tovarăş al omului. El aduce un glas, pe care numai
fiinţa omenească in toată fierberea de vietăţi a universului,
a izbutit să-l scoată şi să-l păstreze, in minunata alcătuire a
scrisului. E întâiul semn al omului cu care intră în istoria
culturii, mai mult decât mersul rectilin, decât privirea isteaţă
de sub frunte, decât toate faptele mânilor lui. In agerime de
simţuri ne întrec aproape toate fiinţele; casa păianjenului
legănată la soare in cărarea unei păduri, fagurele albinelor,
stăvilarele castorilor, gangurile cârtiţelor, care-şi clădesc
movila lor ca tumulii barbari unde regii se ingropau călări
şi muiaţi în aur, sunt mai meşteşugite decât arhitectura noastră
de piatră şi de fier. Dar pe când toate celelalte făpturi sunt
făpturi ale zilei, noi suntem făpturi ale amintirii. Memoria
închegată in veşnicie, aruncând, in fiecare luptă, întreaga
putere a trecutului, e canea. E stema omului, capul de pagină
şi vigneta de recunoaştere a civilizaţiei omeneşti.
Interesul faţă de carte şi lauda ei nu apar atunci decât foanc
fireşti. Atât interesul cât şi lauda se concentrează insă de cele
ROMÂNIA mai multe ori asupra valorii şi folosirii ei individuale, dela
caracterizarea de recenzie a unor însuşiri de ideaţie sau de
F.rO)R O C K H A U S M E I P Z I G vis, până la adorarea bibliofilă a unei tăieturi de literă, punere
în pagină, hânie, ilustraţie, legătură. Cartea colectivă e privită
numai ca o sumă a celeilalte şi lăsată pe al doilea plan.
învelişul copertei de!a ediţia românească Dar, precum societatea însăşi e mai mult decât punerea
(Au eşit 4 ediţii: română, franceză, germană, engleză) laolaltă a inşilor cari o alcătuesc, la fel se întâmplă cu biblio­
teca. O mare bibliotecă publică e mai mult decât inventarul ei.
Catechism i s’au dat numai două exemplare. Ioan Culegătorul, Aşezământul lucrează cu o putere nouă, ca tot, care depă­
avea 3y floreni pe lună şi pâine; Dumitru avea 3 floreni şeşte şi dâ o îndrumare proprie fragmentelor din care e făcut,
2
iar celelalte ca şi cel dinaintea lui. Iamandi cu salar de 3 floreni întreg materialul, din care e ridicată o clădire, casă muritoare
şi 1 galeată (cubul) de grâu pe lună; Andronic cu salar de 3 sau piramidă pentru toate timpurile, oricât ar fi de scump,
floreni pe lună. Aceştia toţi erau culegători. Legători de cărţi nu e niciodată in aceeaş măsură înainte să fie articulat cât e
erau: Vasile, care a început a lucra in 8 Octomvrie 1755, cu după aceea.
salar de 4 floreni pe lună şi de mâncare; Iosif din Sâmbăta Canea colectivă nu s’a bucurat intre noi de această bună­
(careO cu salar de 1 galben pe lună. Mai lucra pentru nevoile voinţă. E drept că numai patru biblioteci ale noastre adună
tipografiei şi un legător neamţ din Aiud (Compactor enye- la un loc aproape un milion şi jumătate de cărţi, dar din
diensis germanus). Făceau apoi diverse servicii tipografiei acestea nicio treime nu sunt româneşti, şi apoi, bibliotecile,
învăţătorii Vasile Boier, căruia i se da o remuneraţie de 30 prin caracterul lor special, nu pun cartea in marea circulaţie
floreni pe an şi Zaharie cu 25 flcreni pe an. populară. Ajunge să le înşir ca să-şi dea oricine seama de
Şi acum, de încheiere, încă ceva. Tipografia din Blaj a fost acest adevăr. Biblioteca Universităţii din Cluj, care face pane
făcută de Vlădica P. P. Aaron fundaţie Seminarului teologic, din cetatea universitară şi e deschisă numai studenţilor şi
care, afară de această avere, mai avea, tot dela Aaron, şi do­ puţinilor cercetători libeh, are numai ea peste 500.000 de
meniul Cut. Asta era averea din care se întreţinea vestitul volume; Biblioteca Universităţii din Cernăuţi, in aceleaşi
seminar al Blajului. In 1774 tipografia aducea un venit curat împrejurări, îngreuiate încă de lipsa localului, aproape 400
de 600 floreni (domeniul Cutului intre 1600 şi 2000 floreni!). mii; Biblioteca Academiei Române, vreo 300 mii; Biblioteca
La această dată ea avea 5 teascuri; litere româneşti de patru Fundaţiei universitare Carol I, vreo 100 mii. Ele sunt ade­
feluri, latineşti numai de un fel. Poate nu va fi fără interes văratele cetăţi ale cărţii din România. Serviciile pe care le
să amintesc că in 1774 tipărirea unei coli costa 3 numi şi se aduc sunt nemărginite.
vindea cu 5 numi (1 numus = circa 2 bani!). Prin ele, însă, problema cărţii colective româneşti, nu numai